Social networking-ul a devenit de ceva timp incoace la fel de popular ca telefonul mobil acum vreo 20 de ani(surprinzator, anul asta s-au implinit 35 de ani de la aparitia primului telefon mobil). Toata lumea are un cont pe Facebook sau Hi5 sau MySpace sau Yahoo 360 sau pe inca cele 150 de alte site-uri similare. Stiu persoane care au cate un cont pe fiecare. Cu poza de duminica, date personale si bineinteles, armata de ‘prieteni’ in lista de contacts.
Cu o suta de milioane de users, Facebook (ca si restul site-urilor de acest gen) a devenit esential pentru o intreaga generatie pentru modul in care aceasta isi formeaza si mentine relatiile. Pe parcurs insa, pshihologii au remarcat faptul ca aici se creeaza un mediu propice pentru ceea ce ei numesc ’superficialitate’. Un nou studiu initiat de University of Georgia, a identificat narcisistii doar dupa profilul de pe Facebook. Studiul a descoperit ca cei care au o lista abundanta de prieteni, wall posts sau fotografii personale foarte atractive (de cele mai multe ori cu tenta sexuala) sunt in cele mai multe din cazuri, narcisisti. Conform studiului, narcisistii folosesc acest gen de relatii sociale pentru a-si spori respectul de sine si pentru a-si accentua statutul social. Ei se hranesc din faptul ca sunt placuti foarte repede de persoane necunoscute, iar telul lor este de a fi perceputi ca lideri, cool si desirabili din punct de vedere sexual. Se cred unici.
Tinand cont de oportunitatile oferite de Facebook de a construi o anumita imagine, de a folosi fotografii si de a adaposti relatii superficiale sau nesincere prin conversatii de gen ’sound-byte’, liderii acestui studiu au decoperit ca site-ul este ultra-populat de narcisisti. Una din autorii studiului, Laura Buffardi spune ca aceste persoane sunt in general, neinteresate de relatii autentice sau de durata, sau de relatii sentimentale. “Ceea ce ii motveaza in schimb, este dorinta de a fi perceputi dominanti, la moda si populari. Iar Facebook permite mentinerea relatiilor superficiale mult mai mult decat alte forme de comunicare datorita faptului ca este foarte simplu sa mentii extrem de multe persoane in network-ul tau” explica Buffardi.
Columnista Sarah Nicole Prickett din Toronto (‘writer about town’) are, la 23 de ani, 737 de prieteni pe Facebook si 795 de fotografii in profilul ei. Majoritatea o arata pe tanara chefuind. Ea admite ca “Facebook ne permite si face acceptabil sa fim narcisisti”, si recunoaste faptul ca a folosit site-ul pentru a-si construi o anumita imagine, alta decat cea reala.
Deci…In loc sa aratam cum suntem in realitate, Facebook ne da oportunitatea de a ne edita pe noi insine, si in acest fel, de a ne ascunde eu-l real. Profilele de pe Facebook sunt mai mult despre imaginea persoanei decat despre persoana in sine. Narcisismul si voyeurismul se hranesc reciproc in acest caz.
Curioasa din fire si ca de obicei, bineinteles ca am o intrebare: pe langa showcasing acesti indivizi, creeaza Facebook si MySpace o noua generatie de narcisisti?
Desi inca mai sunt persoane care folosesc social networking-ul pentru a mentine legatura cu prieteni sau rude la distanta, focusul site-urilor pe auto-promovare poate pana la urma schimba tiparul sau normele pentru ceea ce oamenii spun si fac – cel putin online.
theimagebuilder
As aduce in discutie si “next generation” de social tool-uri online, cum ar fi Second Life, care de asemenea din nefericire incep sa aiba o crecuta popularitate si nu doar la tineri.
Aceste lumi virtuale 3D, au aparut sa completeze lipsurile site-urilor unde pui niste poze si scrii despre tine ca esti fantastic. In Second Life de exemplu poti sa iti creezi un personaj 3D “dupa chipul si asemanarea ta”, sa-l imbraci, si sa iesi prin oras sa socielizezi cu ceilalti. Poti sa iti cumperi pamant, case, masini, haine, poti sa zbori sa te teleportezi, si sa pierzi sute de ore facand nimic in fata calculatorului.
Cu cat Facebook sau Second Life se aglomeraza mai tare si cu cat activitatea online devine mai intensa cu atat mai mult se va degrada communicarea reala intre oameni.
Niste oameni care fabricau si ei niste guma de mestecat care se pare ca nu se mai vindea ca in vremurile bune s-au gandit la o campanie. S-au uitat ei cine le cumpara si mesteca guma, si au vazut ca la tineri le placea sa rumege. Si i-au cautat pe tineri, sa vada de ce nu mai mesteca guma… dar tinerii erau acasa, nu erau la magazinul de guma, ca aveau de pus poze pe facebook si de adaugat niste necunoscuti in lista de contacte pe care ii numeau prieteni daca aveau poze frumoase. Si asa s-a nascut campania cea simpatica…
http://www.dentyne.com/
“…pe langa showcasing acesti indivizi, creeaza Facebook si MySpace o noua generatie de narcisisti?”
mai degraba eu cred ca toate aceste proptele tehnice ajuta la creearea unor noi seturi si stiluri de masti.
toate aceste unelte social-networking par niste shortcut-uri spre ceea ce ne-ar placea sa fim…in realitate dau doar senzatia ca suntem, ca putem fi…ne place sa ne ascundem dupa ce nu suntem in loc sa descoperim cum putem sa ne acceptam si folosi designul si capacitatea lasata de Dumnezeu.
cineva ma intreba recent”…unde te-am mai vazut…imi pari asa de cunsocut?…” si pentru ca isi muncea amintirile i-am zis: “…pai astia prin media imi zic mereu Brad Pitt…”
idea cu a fii cea ce nu sunt inca nu apare in mintea si sufletul omului doar o data cu Facebook…de ex. pe vremea bunicii cand ii facea tataie curte, acesta venea la intalnire imbracat frumos si mirosind a levantica…si bunica a crezut ca asa va fii mereu…dupa ce s-au casatorit a trebuit sa recunosca ca lu’ tataie ii sta bine si cu miros de transpiratie cu vaselina nu doar cu levantica…cand se curteaza tinerii vin imbracati si apar in cele mai frumoase haine, folosesc cele mai frumoase cuvinte, arata o stare care nu e zilnica…(apropo de asta…cica seara tarziu vine baiatul suparat de la o intalnire si se aseaza pe scaun langa
taica-su cu ochiul vanat:
- Ce ai patit, fiule?
- Mi-a dat prietena un pumn si a plecat, iar acum sunt singur!
- Pai nu i-ai spus ce te-am invatat eu , “Timpul se opreste in loc pentru mine c
and privesc in ochii tai”?
- Aaa, asa era? Eu i-am spus: “Ai o fatza de-mi sta ceasul!” )
acum nici pe departe sa fac reclama unui stil neglijent si necivilizat…
relatiile se pot incepe cu aparente dar e bine sa se intretina cu realitati…pentru ca toti(sau cel putin asa ar fi bine) pretuim transparenta si adevarul…minciuna frustreaza, dezamageste, inseala, toate starile astea prejudiciind o relatie de calitate cu oricine…
Eu am avut ocazia sa intalnesc trei din fetele care au acceptat sa fie adaugate in lista mea de contacts pe facebook. Si asa cum ziceti voi, realitatea era destul de diferita de imaginea pe care ele si-o construisera cu atata sarguinta pe site. Am fost dezamagit de fiecare data de ceea ce descopeream la ele in real life. In poze aratau extraordinar, aranjate, machiate, the whole nine yards. In realitate insa, nu numai ca aratau diferit, dar felul in care vorbeau, se purtau, gesturile si manierele in general nu reflectau deloc imaginea pe care o aveam despre ele doar interactionand pe facebook. Nu stiu daca numai mie mi se pare, dar traim timpuri triste..Apropo de ce spuneai tu Denisa intr-un post recent despre generatia noastra, ca suntem o generatie de last timers si de first timers..In mod sigur, si de cele mai multe ori lumea pe care noi o cream este o lume nesanatoasa si plina de tot felul de adictii pentru cei ce vin dupa noi. Dar hey, suntem “cool”, doar avem cont pe facebook!
Parerea, chestia cu Second Life e scary! M-am jucat si eu un pic de dragul research-ului, si e uluitor pentru mine faptul ca cineva inteligent si sanatos din punct de vedere mental poate investi timp si energie in asa ceva. Mie imi suna a reclama pentru split personality disorder, si sunt absolut convinsa ca atata timp cat cineva e un user activ, viata individului nu mai poate functiona in parametrii normali. Este ‘medicamentul’ miraculos pentru cei frustrati si nemultumiti de viata lor, care isi administreaza doze regulate pentru a evada dintr-o realitate mai mult sau mai putin dorita. Iar asta, nu poate duce decat la o adictie urata, la frustrari si mai mari odata ce shot-ul de adrenalina wears off. Nu mi se pare diferit de alcoolism sau drug addiction sau orice alta forma de adictie. Dimpotriva, e mai periculoasa din punct de vedere mental, pentru ca trecerea de la realitate la fantezie si invers devine la un moment dat neobservabila, si poti ajunge foarte usor sa nu mai poti delimita cele doua universuri. Second Life nu e egal cu Second Chance – in ciuda strategiei de marketing a acestui neinspirat online social tool.
Artzar, adevarul e acuma ca tu chiar semeni cu Brad Pitt!
Da, sunt intru totul de acord cu ce spui referitor la imaginea construita, manipulata versus autenticitate. Mai mult ca majoritatea, am ocazia prin profesia mea, sa cunosc oameni care vor sa fie altcineva decat cine sunt in realitate. Si sunt dispusi sa investeasca nu numai timp, dar si foarte multi bani pentru asta. Este fascinant pentru mine de fiecare data, sa vad si sa simt dorinta asta atat de puternica a unora de a fi perceputi diferit de cum sunt de fapt. Ca si studiu al comportamentului uman, realizezi ca ceea ce sta la baza acestei dorinte nu este neaparat un aspect fizic neplacut sau necunoasterea unor reguli estetice, nu este lipsa de inteligenta sau de educatie. Motivul real pentru care vrem sa fim sau sa parem altcineva este lipsa increderii de sine. Si tocmai pentru ca nu suntem siguri pe noi, atunci facem tot ce putem sa compensam – fie la o prima intalnire la cofetarie, la capatul ulitei sau online: ne imbracam mult mai frumos decat de obicei, ne parfumam, ne punem in lumina doar calitatile minimalizand defectele, proiectam exact trasaturile de caracter pe care le admiram la altii si care stim ca ne lipsesc, intr-un cuvant, mergem la carnaval! Fiecare cu costumul pe care si-l alege, in asa fel incat sa nu ne ‘ghiceasca’ nimeni. Desigur, statistici ca cea pe care am citit-o recent, care arata ca 81% din persoanele aflate intr-un cuplu se simt singure in cadrul relatiei cu partenerul(a) nu ne mai surprind. Pentru ca punem atata efort in a ne ascunde de cei de langa noi (si de noi insine) incat chiar reusim. Izbanda insa nu are deloc gustul dulce al victoriei..iar site-uri ca Facebook ajuta mult carnavalul general, globalizandu-l si oferindu-i statut de fenomen social.
Alex, imi pare rau sa aud de experientele tale vis-a vis de Facebook contacts. Stiu insa ca esti acum mult mai constient de balanta dintre perceptie si realitate – si ca rezultat, un pas inaintea celor care ar dori sa te duca in eroare. Aspectul fizic este foarte important atunci cand cunosti pe cineva, sunt de acord. Pana la urma, toti vrem pe cineva hot langa noi, pentru ca asta ne face sa ne simtim bine despre noi insine. (cine zice ca nu e asa, spune-i ca am zis eu ca minte cu nerusinare
) Dar in spatele ‘pozei’, e bine sa ask the hard questions – atat pe ei cat si pe noi. Si poate un pic de scepticism sau niste rezerve mai ales in relatiile din cyber space, nu strica..
Sunt de acord. Devine din ce in ce mai greu sa gasesti persoana potrivita in viata de zi cu zi, si de multe ori, esti tentat sa o cauti online. Riscurile asociate cu asta insa, de multe ori depasesc rezultatul in sine.