Daca te plimbi pe strazile unui oras cosmopolit cum ar fi New York, Vancouver sau Paris, poti fi surprins de diversitatea oamenilor pe care îi intalnesti. Si nu ma refer doar la fizionomiile lor diverse, ci si la etnia si religia lor, la educatia diferita, la stilul de viata, într-un cuvant, la culturile lor diferite.
Desi la prima vedere ar putea sa para greu realizabil, experimentul convietuirii in aceeasi tara, oras sau birou cu alte culturi s-a dovedit a fi de succes in ultimele decenii. Unul dintre cele mai mari avantaje ale diferentei culturale dintre locuitorii unui oras spre exemplu este creativitatea, dinamismul pe care il pot imprima unui stil de viata sau munca.
Si totusi cum este posibil? Cum oameni care vorbesc limbi diferite, care isi pastreaza cu religiozitate traditiile, care au mosteniri culturale uneori izbitor de diferite pot functiona impreuna, pot adera la un sistem unitar?
Nu vreau sa vorbesc despre Vancouver acum – unde conceptul de diversitate culturala detine rang de politica de stat. Hai sa ne gandim la Bucuresti unde au aparut, desi inca destul de discret, oameni din culturi total diferite de cea romaneasca: chinezi sau coreeni, libanezi sau africani se amesteca printre noi, ne adopta moda si limbajul, ne primesc in restaurantele lor si muncesc cot la cot cu noi. Aproape ca ne-am obisnuit unii cu altii – noi le acceptam diferenta, ei ne accepta regulile si stilul de viata.
Ce se intampla insa cand marim lupa si ne oprim la nivelul unei companii care are propria sa cultura intr-un cadru cultural mai vast al unei tari anume? Nu pare (si nu e) usor sa descifrezi codul sau organizational, sa-l intelegi si sa te adaptezi lui. Cine stie cel mai bine asta? Proaspatul angajat intr-o companie noua sau o tara noua. Mai mult, in cadrul oricarei culturi exista si subculturi (Vanzarile pot avea perspective si atitudini diferite fata de cei de la IT de exemplu).
Indiferent despre ce vorbim – departamente, companii, orase, regiuni geografice – toate se refera la acelasi lucru: semnificatii, istorii, valori diferite. A fi capabil, ca outsider, sa decodezi gesturile, atitudinile, comportamentul unei persoane, oricat de nefamiliare sau ambigue ar parea, înseamna a avea inteligenta culturala. Inteligenta culturala devine o aptitudine aproape vitala într-o lume în care a trece granitele unei tari a devenit o rutina si în care colegul tau de munca poate veni din cel mai îndepartat colt al globului. Cineva cu inteligenta culturala ridicata poate întelege ce ne deosebeste unii de altii. El poate desprinde din comportamentul unei persoane ceea ce este specific grupului sau de apartenenta, ceea ce nu este nici universal, nici personal. Inteligenta culturala functioneaza pe trei dimensiuni: cea cognitiva (întelegerea, la nivel rational, a diferitelor obiceiuri, credinte culturale), cea fizica (capacitatea de a modifica propriul comportament nonverbal, de a prelua gesturile, mimica, intonatia unei culturi diferite) si cea emotional-motivationala (încrederea în propria capacitate de a întelege oameni din culturi nefamiliare, anularea ostilitatii si a inflexibilitatii).
Atunci cand lucrez cu clienti interesati de adaptarea la o cultura diferita – fie ca sunt manageri intr-o companie straina sau simpli turisti, le pun cateva intrebari simple de evaluare. Din perspectiva cognitiva, intrebarile sunt:
- Cand intri in contact cu o noua cultura, stii ce te astepti sa achizitionezi?
- Folosesti orice obstacol pe care il intalnesti pentru a intelege situatiile ulterioare?
- Iti planifici dinainte cum sa interactionezi cu oameni din culturi diferite?
- Poti determina imediat ce e bine si ce e rau intr-o situatie culturala noua?
Intrebari referitoare la comportamentul nonverbal:
- Iti este usor sa-ti modifici limbajul trupului pentru a te integra într-un context cultural nou? (iti poti schimba cu usurinta expresia, stilul de vorbire, accentul, tonul etc.?)
Intrebari din perspectiva emotional-motivationala:
– Ai încredere ca poti lucra bine cu oameni din culturi diferite, poti fi prieten cu ei, poti adopta stilul lor de viata cu usurinta?
Subiectul este vast si are o tona de potential – daca sunt intrebari referitoare la o anumita cultura, situatii culturale specifice sau comunicare intre anumite culturi, le astept cu interes!
theimagebuilder
sa fie ceva in legatura cu animalul (sub)urban?
http://www.hotcity.ro/afla-ce-fel-de-animal-urban-esti
Subiectul: e un subiect complex si care poate fi dezbatut si exploatat in numeroase postari si comentarii, insa probabil ca va starni interes doar “vizitatorilor” – celor care trebuie sa se integreze intr-un mediu nou si diferit, si poate “ostil”, dar nu si “poporului gazda”.
Inteligenta culturala este mai mult o unealta destinata nou venitului, si ma indoiesc ca vreun bastinas va arata cel mai vag interes sa mestereasca cu ea pe la maniere ca sa se simta mai bine chinezul cel nou din oras.
Parerea_mea, despre articol:
Fara indoiala Za Imigi Bilder este o cunoscatoare a subiectului, pe care l-a abordat foarte profesional, fapt pentru care nu am sa incerc sa combat ideile insirate frumos si ordonat cu rigoare stiintifica. Are dreptate, cam asa ar trebui sa fie. De altfel cu siguranta daca cineva ar stapani tehnicile si practicile enumerate de Za Imigi si-ar face viata ceva mai usoara intr-un mediu nou, strain, necunoscut, incomod…
Refletii practice pe acceasi tema:
- vorba lunga saracia omului. nu chiar. daca nu vorbesti limba lor, ramai in afara cercului. Poti sa dai din maini in engleza cat vrei, daca mergi in germania trebuie sa stii germana, daca mergi in franta trebuie sa stii franceza si daca mergi in Somalia (Doamne fereste!) trebuie sa stii somaleza. Te vor intelege insa nu te vei integra.
- omu sfinteste locu’. depinde de unde vii si in ce tara mergi… Majoritatea tarilor dezvoltate sunt ostile fatza de emigranti proveniti din tari mai putin dezvoltate. Nu e vorba de divergente culturale ci de ratiuni pur economice si sociale: impact negativ pe piata muncii si criminalitate.
- marimea conteaza. Si nu ma refer la rase ci la dimensiunea comunitatii. In tarile, comunitatile mai mici, oamenii sunt mai rezistenti la schimbari si mai tematori sa isi piarda identitatea nationala motiv pentru care fac integrarea cuiva mult mai greoaie. E mult mai usor sa te integrezi in New-York decat and Ede in Olanda. Si de multe ori se aplica alte reguli.
- bisericutele din clasa a 7-a. Cand eram noi mici si ieseam in recreatie in curtea scolii, se formau mici grupulete pe principiul cine se aseamana se aduna prin curtea scolii: zanele clasei cu zanele clasei, tocilarii cu tocilarii, si fotbalistii cu fotomodelele. Iaca asa, si in cele mai multiculturale si mai deschise societati, dupa hora multicultural inteligenta din curtea fabricii se aduna pe la cuiburi francezii cu francezii, nemntii cu nemtii, si romanii cu romanii, noapte buna… (Topar(co)ceanu Cultural’)
Za Imigi e de parere ca desi e extrem de important (si convenient) sa cunosti limba localnicilor, o limba internationala cum e engleza e inca un inceput promitator in aventura integrarii culturale si sociale de pretutindeni. Este insa foarte adevarat ca in tari ca Germania, Franta sau Italia cunostintele de limba engleza nu iti vor asigura pentru prea mult timp o pozitie respectabila nici in topul de popularitate, si nici in gratiile concetatenilor. Invatarea limbii respective devine in acest caz nu numai recomandata, dar si necesara integrarii in cultura respectiva.
Imi plac remarcile tale ‘topar(co)ceaniste’ pentru ca sunt nu numai realiste dar si foarte relevante trendurilor de diaspora.
Dar aici fiecare dintre noi putem ‘pune umarul’ acolo unde suntem, si folosindu-ne de inteligenta noastra culturala putem schimba perceptiile si prejudecatile celor cu care convietuim – chiar daca provenim din tari mai putin dezvoltate (cu tot ce aduce ‘nenorocul’ acestei realitati). Pentru ca toti cei care traiesc pe viu experienta integrarii culturale si sociale intr-o tara straina, in prima instanta nu reprezinta propriul lor brand, ci brandul tarii din care provin. Comportamentul, aptitudinile, capacitatile, modul de gandire si de comunicare creioneaza de fapt imaginea tarii de provenienta. Cu cat reprezentam mai bine aceasta imagine, cu atat sansele de integrare cresc, si incepem sa fim priviti ca egali si nu ca elemente intrusive sau/si inferioare.