esti inteligent cultural?

Daca te plimbi pe strazile unui oras cosmopolit cum ar fi New York, Vancouver sau Paris, poti fi surprins de diversitatea oamenilor pe care îi intalnesti. Si nu ma refer doar la fizionomiile lor diverse, ci si la etnia si religia lor, la educatia diferita, la stilul de viata, într-un cuvant, la culturile lor diferite.

Desi la prima vedere ar putea sa para greu realizabil, experimentul convietuirii in aceeasi tara, oras sau birou cu alte culturi s-a dovedit a fi de succes in ultimele decenii. Unul dintre cele mai mari avantaje ale diferentei culturale dintre locuitorii unui oras spre exemplu este creativitatea, dinamismul pe care il pot imprima unui stil de viata sau munca.

Si totusi cum este posibil? Cum oameni care vorbesc limbi diferite, care isi pastreaza cu religiozitate traditiile, care au mosteniri culturale uneori izbitor de diferite pot functiona impreuna, pot  adera la un sistem unitar?

Nu vreau sa vorbesc despre Vancouver acum – unde conceptul de diversitate culturala detine rang de politica de stat. Hai sa ne gandim la Bucuresti unde au aparut, desi inca destul de discret, oameni din culturi total diferite de cea romaneasca: chinezi sau coreeni, libanezi sau africani se amesteca printre noi, ne adopta moda si limbajul, ne primesc in restaurantele lor si muncesc cot la cot cu noi. Aproape ca ne-am obisnuit unii cu altii – noi le acceptam diferenta, ei ne accepta regulile si stilul de viata.

Ce se intampla insa cand marim lupa si ne oprim la nivelul unei companii care are propria sa cultura intr-un cadru cultural mai vast al unei tari anume? Nu pare (si nu e) usor sa descifrezi codul sau organizational, sa-l intelegi  si sa te adaptezi lui. Cine stie cel mai bine asta? Proaspatul angajat intr-o companie noua sau o tara noua. Mai mult, in cadrul oricarei culturi exista si subculturi (Vanzarile pot avea perspective si atitudini diferite fata de cei de la IT de exemplu).

Indiferent despre ce vorbim – departamente, companii, orase, regiuni geografice – toate se refera la acelasi lucru: semnificatii, istorii, valori diferite. A fi capabil, ca outsider, sa decodezi gesturile, atitudinile, comportamentul unei persoane, oricat de nefamiliare sau ambigue ar parea, înseamna a avea inteligenta culturala. Inteligenta culturala devine o aptitudine aproape vitala într-o lume în care a trece granitele unei tari a devenit o rutina si în care colegul tau de munca poate veni din cel mai îndepartat colt al globului. Cineva cu inteligenta culturala ridicata poate întelege ce ne deosebeste unii de altii. El poate desprinde din comportamentul unei persoane ceea ce este specific grupului sau de apartenenta, ceea ce nu este nici universal, nici personal. Inteligenta culturala functioneaza pe trei dimensiuni: cea cognitiva (întelegerea, la nivel rational, a diferitelor obiceiuri, credinte culturale), cea fizica (capacitatea de a modifica propriul comportament nonverbal, de a prelua gesturile, mimica, intonatia unei culturi diferite) si cea emotional-motivationala (încrederea în propria capacitate de a întelege oameni din culturi nefamiliare, anularea ostilitatii si a inflexibilitatii).

Atunci cand lucrez cu clienti interesati de adaptarea la o cultura diferita – fie ca sunt manageri intr-o companie straina sau simpli turisti, le pun cateva intrebari simple de evaluare. Din perspectiva cognitiva, intrebarile sunt:

-          Cand intri in contact cu o noua cultura, stii ce te astepti sa achizitionezi?

-          Folosesti orice obstacol pe care il intalnesti pentru  a intelege situatiile ulterioare?

-          Iti planifici dinainte cum sa interactionezi cu oameni din culturi diferite?

-          Poti determina imediat ce e bine si ce e rau intr-o situatie culturala noua?

Intrebari referitoare la comportamentul nonverbal:

-          Iti este usor sa-ti modifici limbajul trupului pentru a te integra într-un context cultural nou? (iti poti schimba cu usurinta expresia, stilul de vorbire, accentul, tonul etc.?)

 Intrebari din perspectiva emotional-motivationala:

      –  Ai încredere ca poti lucra bine cu oameni din culturi diferite, poti fi prieten cu ei, poti adopta stilul lor de viata cu usurinta?

Subiectul este vast si are o tona de potential – daca sunt intrebari referitoare la o anumita cultura, situatii culturale specifice sau comunicare intre anumite culturi, le astept cu interes!

noul meu hobby!

 

Am un nou hobby! Si e foarte, foarte tare! Se numeste ‘In gura presei’, are 50 de minute, il gasesc pe postul TV Antena 3 de luni pana vineri, si are ca obiect (pentru desfatarea mea personala) critica adresata oamenilor de tot felul, (si imaginii lor) de la actori pana la seful statului (nu amintim numele celui din urma pentru ca nu ar fi ‘cool’ deloc).

De fapt, de la ‘Dallas’ incoace, este singurul meu hobby ‘televizat’

In mod evident si complet nesurprinzator pentru cei care ma cunosc, deliciul noului meu hobby este produs de faptul ca show-ul ‘merge’ total impotriva curentului. Este de fapt singura emisiune din Romania cu adevarat anti-trend, care surprinde esenta mentalitatii mioritice -  si nu ceea ce se vrea ea sa para (din ciclul re:cool pe bune de la A la Z)

Dar nu stiu de ce tot zic ‘emisiune’ cand de fapt meritul nu e al emisiunii care ca si concept de revista a presei, nu ar aduce nimic nou sau spectaculos in peisajul audio-vizualului romanesc. Meritul de fapt este al lui Mircea Badea, omul din fatza si spatele emisiunii. Dupa parerea mea, Mircea este lider de opinie in mass-media din Romania, din mai multe motive. Iata cateva:

- nu face ‘frumos’ la nenea cu camera doar asa na ca se filmeaza – vorbeste normal, relaxat, nescortos si e surprinzator de spontan

- spune lucrurilor pe nume

- nu face plecaciuni de nici un fel (lucru foarte rar peste tot, mai ales in Romania)

- poseda acea ’sclipire cognitiva’ care diferentiaza o inteligenta spectaculara de una mediocra

- e chiar amuzant (eu chiar ma rad de una singura de mai multe ori in timpul emsiunii)

- e AUTENTIC (trasatura pe cale de disparitie indiferent de punctele cardinale in care te afli)

- e foarte tare!

Kudos Mircea! Esti COOL – chiar daca ‘traiesti in Romania si asta iti ocupa tot timpul’!

Clipul de mai sus e super tare, foarte expresiv si explicit pentru fenomenul de ‘fitze’ din Romania..Enjoooy!

eticheta la birou

Majoritatea dintre noi petrec mai mult timp la birou decat acasa. Acolo lucram, acolo comunicam, acolo mancam, acolo facem social networking pe Facebook in timp ce bem cele 3 grande latte,  acolo ne ‘bloguim’ si ne ‘textuim’, acolo ne petrecem ziua, cu bune si rele. Mai nou, am auzit ca unii isi tin si chefurile tot la birou (asta din ciclul ‘nou trend’ )

Intrucat desfasuram atatea activitati care mai de care mai sarguincioase la birou, este normal sa apara si intrebari referitoare la anumite ’situatiuni’. De exemplu, un client de-al nostru vroia sa stie ieri daca este nepoliticos sa vorbeasca japoneza intr-un birou in care exista doar o singura persoana care nu vorbeste japoneza. Vroia sa stie daca trebuie ca toti cei 6 vorbitori ai limbii japoneze sa ’se sacrifice’ si sa vorbeasca engleza din curtoazie pentru ‘fratele’ canadian, mai ales in conversatiile care nu tin neaparat de obiectul muncii lor.  Rasunsul meu a fost “DA”, este nepoliticos sa excluzi a 7-a persoana din conversatie doar pentru ca va este voua, celor 6, mai comod sa va conversati in limba materna. (M-am gandit apoi la atatea situatii pe care le-am observat si in comunitatile romanesti de pe peste tot…Cand uitam de multe ori ca nu toata lumea din jurul nostru intelege dulcea noastra limba romana..)

Sunt multe de spus, multe scenarii de discutat, subiectul este vast.. Pana una alta, uite niste tips pentru copiii care vor sa se joace frumos la birou

Interviu - CBC Living Vancouver- cu Denisa Nica -The Image Builders, despre eticheta la birou 

mass-media seteaza trenduri..

Stim cu totii ca mass-media este o influenta majora in vietile noastre. Aparuta ca o nevoie de a comunica, ea a devenit de-a lungul timpului o forta incredibila in dezvoltarea gandirii noastre inca de copii. Desi indragostita de presa de orice fel ar fi ea -scrisa, audio sau vizuala – si in general de orice idee legata de leardeship de opinie. .(din ciclul daca ai opinii si nu ti le exprimi le ai degeaba, dar cu o conditie: ele trebuie sa aiba un anumit standard si un anumit mesaj ca sa devina nu numai relevante dar si folositoare cuiva sau la ceva). De multe ori insa (ca sa nu fiu rea si sa zic ‘de cele mai multe ori’), mass-media este lider la opiniile pe dos. Citim ziarul, ne uitam la TV si, ca membrii model ai turmei, dam din cap in acceptare si ne facem planul de actiune – ca doar avem creier si gandim individual- : “Care e trendul? Asta. Ok, ce trebuie sa facem sa fim in trend? Asta: Ok, la treaba!”

Cam asta a devenit rolul mass-mediei – de spalatoare de creier, care de la scopul initial de a comunica, s-a asezat comfortabil in scaunul de manipulare a ‘target market-ului’ (pe limba ‘colegilor’ de la advertising)

Am si un exemplu – destul de tragic din pacate – de ce se intampla atunci cand media isi baga nasul unde nu trebuie si isi depaseste cu mult job description-ul. Nu e nimic nou, insa uitandu-ma la clipul asta, si la multe multe altele, citind articole si reviste, sau pur si simplu mergand pe strada, e ceva ce imi revine in minte si ma iau nervii. De cat de iresponsabila a devenit mass-media, si de cat de iresponsabili ramanem noi, ca parinti, mentori sau modele pentru copiii care ne sunt incredintati si pentru a-i feri de otrava mortala a ceea intr-un mod foarte inocent se numeste … TREND.

Sunt multe, foarte de multe de spus..dar cateodata vorbele lasa loc realitatii – o realitate de care trebuie sa devenim constienti daca ne iubim copiii si daca vrem o constiinta curata.. Am doar cateva idei pentru acele (acei) dintre noi care chiar cred ce vad la televizor si in Vogue:

 

1. Nu te mai gandi la ce greutate ai, si nu vorbi despre greutate (mai ales in fata copiilor)

2. Fa o lista cu persoanele pe care le admiri din viata ta

3. Pune la indoiala motivele si prerogativele industriei de moda

4. Nu te mai cantari

5. Tine la banii tai – cheltuie-i pe lucruri care te reprezinta pe tine, nu pe ceea ce societatea si mass-media vor sa fii.

6. Fii un exemplu pentru altii – incearca sa setezi tu trendurile in loc sa le urmezi pe ale altora

7. Darama zidul, rupe lantul (ia-o cum vrei, dar asta e mesajul ) – dezvolta propriul tau stil personal, si accepta-te asa cum esti

 

imagine si sex

Pentru ca imi castig painea cea de toate zilele construind imagine, si pentru ca vrand nevrand fac si eu parte din aceasta mega industrie, de multe ori ma intreb daca mesajul pe care eu si colegii mei il transmitem isi atinge tinta. Ma uit pe strada, ma uit la TV, ma uit la adolescentele atat din America de Nord cat si la cele din Europa, si vad un numitor comun. Mesajul nostru rateaza tinta, indiferent unde te uiti. Incepand de la 11 ani si pana la ‘venerabila’ varsta de18 ani, fetele nu folosesc imaginea lor ca pe o unealta pentru succesul personal, dimpotriva, ea devine chiar unul din factorii care le saboteaza viitorul. Privesc reclame, filme,  reality shows care promoveaza aspectul fizic la rang de necesitate pentru reusita in viata. Inca de mici, au papusi Barbie care ’se duc’ la sala, la cosmetica, sau care arata ‘hot’ pentru El. Pana ajung la 11 ani, stiu exact ce au de facut ca sa aiba ’succes’. Si ne mai stand pe ganduri, la anii pubertatii ne punem fustite mini sa ne para picioarele mai lungi, purtam tocuri sa parem mai inalte, ne machiem sa parem mai mature, ne vopsim parul sa fim mai cool si aratam buricul si cat mai mult din decolteu ca sa parem hot si sexy. (ati sesizat desigur repetitia verbului ’sa parem’..adica nu suntem toate astea, dar vrem sa parem ca suntem).  Buun..Apoi in timp ce ne fatzaim noi asa prin curtea scolii, baietii nu stau nici ei degeaba. Neputandu-si explica exact norocul care i-a lovit, ei testeaza terenul sa vada daca nu cumva e prea frumos sa fie adevarat. Si..guess what? Fenomenul la care asista este real, si fetele par gata. Imaginea e buna, indiciile exista, totul e pe fatza. Fetele incep viata care oricum e a lor si fac ce vor cu ea. Si uite asa, la 11, 12,  13 ani, avem sex.  Cool, eh?

Ei bine..nu prea. Pentru ca..supriza! Atunci cand ai sex, se intampla si alte lucruri back stage. Unul dintre ele, poate cel mai grav, este sarcina. Sarcina care in 99% la suta din cazuri este nedorita si intrerupta fara echivoc. Statisticile exista, se publica si se analizeaza. Fara prea mare rezultat insa. Ele continua sa faca din Romania una dintre tarile cu cea mai mare rata a avorturilor printre adolescente din lume!

Si atunci..Oare pe langa educatie, mass media si multi alti factori interni sau externi, oare nu si imaginea prost inteleasa ne-a adus aici…? Mentalitatea multor adolescente care fac din imagine un concept distorsionat, si care isi rateaza cu mult tinta? Imaginea personala poate fii sabie cu doua taisuri daca nu stim sa o folosim. Dar de mult ori ele sunt doar victimele unei societati in care sexul este la moda, si este ‘doar’ ceva ce ‘toata lumea’ face.

Pentru fetele care ajung aici insa, exista si ajutor. Daca ai noroc si te nasti in tari super-dezvoltate. Daca nu, dai 3 milioane si se rezolva.  Organizatii ca www.steppingstonesbc.com lupta impotriva curentului si salveaza vieti. Oare in Romania nu se poate pune piatra cu piatra sa se creeze o astfel de resursa pentru tinerele noastre? I’m in!

 

 

the meaning of life..

Niste experiente personale recente m-au facut mai mult ca de obicei, sa reflect la scopul vietii.  Nu intentionez sa intru in dezbateri filozofice despre ce e viata si de ce sunt aici. Ceea ce vreau e…sa ma opresc. Din fuga la birou, la supermarket,  la sala de fitness, sau oriunde ma poarta galopul meu cotidian. Sa ma opresc din grija pentru azi si pentru maine. Din regretul pentru ieri.  Sa-mi opresc gandurile si sa sar peste vreo doua-trei batai de inima. Sa respir scanteia divina care ma tine aprinsa si sa stiu…traiesc, si asta e cea mai cool si mai tare chestie care mi s-a intamplat vreodata.

Uitam atat de usor ca traim. Ni se pare atat de firesc si banal ca suntem, incat nici nu ne punem problema pentru o secunda ca Universul ar ‘bine multumesc’ fara noi in el.  Si daca uitam ca traim cu atat mai mult uitam sa ne gandim cum traim, pentru ce traim..Atunci cand intrebi sau cand esti intrebat ‘Care este scopul vietii tale?’, stii care e raspunsul?

Prieteniisi tovarasii nostri din State raspund la intrebarea ‘What is the meaning of life’ intr-un mod hai sa-i zic…interesant..E un documentar realizat pe tema asta si desi e destul de lung, mi s-a parut fascinant sa ascult ce au de zis.