Cool-orile gesturilor in conversatie

Un gest este o acţiune care-ţi spune multe despre ceea ce gândeşte cineva – chiar dacă persoana respectiva nu este conştientă de acest lucru.

Gesturile nu se rezuma numai la conversatii. Oriunde te-ai duce, orice ai face, gesturile sunt indicii importante ale starii tale de spirit.  Cum functioneaza gesturile, de unde provin, cum le identificam si cum le interpretam..? Cum citesti si interpretezi motivele si actiunile altor oameni? Hire me! Just kidding..(or not )Cunoasterea impactului anumitor gesturi te ajuta  te concentrezi asupra mesajelor pe care le trimiti neintentionat si a efectelor pe care acestea le-ar putea avea asupra celorlalti.

De exemplu stiai că felul în care stai, poziţia umerilor, felul în care îţi mişti picioarele, expresia ochilor şi a sprâncenelor spun mult despre cât de dominant sau de supus te simţi, şi că, chiar şi atunci când încerci să-ţi ascunzi sentimentele, atitudinea ta sexuală este trădată de ochi şi de gură? Sau că poziţia pe care o adopţi într-o conversaţie şi gesturile pe care le faci pot determina durata dialogului şi cât de des vei fi întrerupt? Chiar şi felul în care zâmbeşti – şi muşchii faciali pe care îi foloseşti – trădează dacă eşti cu adevărat fericit sau doar te prefaci.

Poti invata cum sa-ti controlezi gesturile? Categoric, şi dacă eşti si foarte bun la asta te numeşti Tom Cruise.  In general, oamenii care sunt cei mai buni în a-şi controla gesturile şi a lăsa o impresie diferită sunt actori profesionişti. Şi sunt atât de buni, încât le dăm şi un Oscar. Dar, pe de altă parte, dacă eşti atât de bun, poţi fi si un mincinos profesionist.  Gesturile se pot controla, dar ideea aici este să învăţăm cum să interpretam gesturile altor oameni, pentru a şti cum decurge conversaţia, şi, pentru a sti cum sa facem o impresie buna.

Multi oameni nu conştientizeaza faptul că limbajul non-verbal reprezintă între 60% şi 80% din mesajul transmis într-o conversaţie faţă-n faţă. Gestica este mai importanta decât cuvintele rostite în cursul unei conversatii. Cuvintele pot conţine numai între şapte şi zece procente din mesaj. Dacă ele ar fi mai importante, in afaceri de exemplu, nu te-ai mai întâlni cu persoana respectivă, ai trimite doar o scrisoare şi gata negocierea sau deal-ul. Cele mai de succes negocieri sunt cele în care oamenii se întâlnesc faţă în faţă pentru că, în acest caz, limbajul non-verbal, tonul vocii şi cuvintele „funcţionează” simultan.

Prezenta anumitor gesturi in conversatie poate lăsa insa o impresie greşită. Acesta este de fapt cel mai periculos lucru: să nu fii conştient de felul în care te prezinţi.  Sa luam mijloacele comunicarii moderne – telefon, Internet, social networking, etc – ele fac comunicarea mai dificila tocmai prin lipsa indiciilor non-verbale. Atunci cand nu poti vedea limbajul trupului: gesturile cuiva, expresia fetei  sau a ochilor – mesajul comunicat poate fi interpretat gresit. De aceea este important ca in aceste situatii, partnerii de conversatie sa fie constienti in mod deosebit de importanta comunicarii verbale, sa puna mai mult accent pe enuntarea clara a ideilor sau sentimentelor, pe tonul si inflexiunile vocii in timpul dialogului.

Gesturile de bază, pentru exprimarea emoţiilor, sunt în principiu aceleaşi peste tot: oamenii zâmbesc când sunt fericiţi, se încruntă când sunt trişti, ţin braţele ridicate când vor să arate deschidere, le încrucişează când se simt respinşi. Sunt însă şi lucruri care se schimbă de la o cultură la alta. Unii, precum italienii şi spaniolii, gesticulează enorm, chiar şi atunci când sunt implicaţi într-o conversaţie foarte simplă. Alţii, de exemplu britanicii, preferă din când în când în timpul discuţiei un gest atât de expresiv că valorează mai mult decât un cuvânt foarte dur.

Deasemena, durata unui contact visual este foarte mică la asiatici în comparaţie cu europenii. Cu alte cuvinte, într-o discuţie cu un asiatic el se va uita în altă parte mult mai mult decât tine, şi vei fi tentat să crezi că nu spune adevărul. Dar nu este decât o diferenţă culturală. Si distanţa dintre tine şi interlocutor se schimbă de la o cultură la alta. Cum ramane cu atingerea: cât de des şi unde poţi atinge o persoană atunci când îi vorbeşti?  De exemplu, cei mai mulţi europeni, în special sud-est-europenii, au mai frecvent tendinţa să-şi atingă interlocutorul decât britanicii. Aceştia nu se ating deloc. Deci dacă mergi în Marea Britanie şi începi să atingi oamenii şi mai ales partenerii de afaceri, aceştia vor crede că eşti un pic ciudat. Exista nenumarate variatii in gesturile care denotă impoliteţe şi ofensă, de la o ţară la alta (unele pot fi chiar amuzante)

Iata cateva exemple in care indiciile non-verbale pot fi extrem de relevante: când oamenii se simt nesiguri sau protectori îşi pot încrucişa braţele sau picioarele. Când  nu spun adevărul, îşi ating mai frecvent părul şi faţa şi, în special, nasul. E important de retinut si faptul ca trebuie să căutăm cel puţin trei gesturi pe care interlocutorul le face în acelaşi timp. Un gest izolat nu reflecta neaparat un mesaj ascuns. In timpul unie negocieri sau a unei conversatii cauta diferente, discrepanţe între ceea interlocutorul spune, şi ceea ce îl vezi că face. Pentru că atunci când gesturile contrazic cuvintele, gesturile sunt cele în care putem avea mai multă încredere.

Un alt exemplu de cum ne putem folosi corpul pentru a transmite anumite mesaje. (sau pentru a le interpreta atunci cand vin de la cei cu care conversam):

Postura
Felul in care oamenii isi folosesc corpurile ofera deseori indicii despre gradul lor de angajare intr-o conversatie. Cele trei surse principale de informatie oferite de corp sunt: ochii, bustul si picioarele. Cand vrem sa apreciem masura angajarii unei persoane intr-o conversatie, cel mai bun loc spre care sa ne indreptam privirile sunt picioarele si talpile (oamenii sunt deseori foarte putin constienti de aceste parti ale corpului).

1. Postura paralela (pozitia de drepti) – persoanele care adopta aceasta postura sunt de obicei neangajate – nu arata nici ca vor sa plece, nici ca vor sa ramana pe loc.
2. Postura calaretului (picioarele sunt departate) – este o pozitie tipica pentru dominanta – se mareste spatiul ocupat de corp, si in acelasi timp una a imobilitatii – arata ca persoana nu intentioneaza sa plece.
3. Postura foarfecelui (picioarele incrucisate) – este un semnal clar ca persoana este angajata in conversatie si nu intentioneaza sa plece. Este perceputa si ca un gest de supunere.