Ceva ce s-a intamplat astazi m-a facut sa ma gandesc la notiunea de respect.. Daca mai exista respect in relatiile noastre cu cei din jur, si daca exista, cum il manifestam..Atunci cand ma gandesc la respect, primul lucru care imi vine in minte este politete si bun simt. Si intotdeauna cand ma gandesc la respect, imi vin in minte acele persoane care au respectul meu. Dictionarul explicativ al limbii romane defineste respectul ca pe un “sentiment sau atitudine de inalta stima fata de o persoana; cinste, consideratie, apreciere, politete.”
Dar sa incep cu inceputul. In timp ce eram la volan, aveam azi o IM conversatie pe telefon cu cineva. Recunosc, nu e cea mai inteligenta chestie pa care poti sa o faci atunci cand conduci o masina in centrul unei metropole, dar s-a intamplat. Busteeeed! 
Dupa un anumit timp de chat pe telefon prin traficul de pranz, interlocutorul meu imi spune ca vorbea si cu altcineva la telefon de 20 de minute. Sa clarificam: persoana respectiva cunostea imprejurarile in care eu comunicam. Buun..Acum eu stau si ma intreb…De cand e politicos, sau de bun simt, sau e o dovada de apreciere sau consideratie fata de cineva sa vorbesti in acelasi timp cu doi interlocutori diferiti, fara ca vreunul din acestia sa stie..?!?! (sau unul dintre ei) Mai ales atunci cand unul dintre partnerii de conversatie face un efort deosebit pentru a comunica cu tine.. Eee, riscurile comunicarii moderne - poate spune cineva…Sau a relatiilor la distanta - poate spune altcineva.. Poate. Dar pentru mine, se reduce la respect. Din ala simplu si de toate zilele. Atunci cand vorbesti cu cineva – indiferent daca e face-to-face sau nu, ai un raport- daruiesti acelei persoane timpul tau. Orice timp acordat cuiva este un dar. Este o frantura din viata noastra pe care o oferim, si pe care nu o vom recupera niciodata. Ne dam pe noi insine atunci cand vorbim sau petrecem timp cu cineva. Este un act de daruire, ireversibil. Ce avem mai pretios decat timpul?
In momentul in care cineva hotaraste sa imparta acest timp pe care i-l acorzi cu o alta persoana, se produce un abuz, o violare a increderii si a respectului. Persoana respectiva nu apreciaza acest dar de timp si atentie pe care i-l acorzi, si prin urmare actiunile sale demonstreaza acest lucru.
Poate sunt demodata. Sau prea exigenta. Dar totusi cred ca respectul in relatiile interumane a devenit o notiune pe care o luam mult prea usor. Sau la care nu ne mai gandim decat atunci cand ni se ofera un loc pe scaunul din autobuz (gest pe care realistic vorbind, nu il mai vezi prea des).
Se pare ca nu mai e COOL sa ai respect fata de ceilalti – daca tot ne tutuim si suntem familiari, ce rost mai au chestiile astea de moda veche..Cui ii mai pasa? Ei bine, respectul pe care il acorzi celor din jur este o reflectie a respectului fata de propria persoana. Daca te respecti pe tine, ii respecti si pe ceilalti. Daca consideri ca timpul tau e pretios si esti selectiv cu cei carora il oferi, vei aprecia cu adevarat timpul primit de la altii. Mai mult, vei demonstra asta prin felul in care folosesti acel timp.
Intrebarea care ramane pentru mine este…Am de a face aici cu un respect issue, sau cu cineva care pur si simplu nu s-a gandit la impactul actiunilor sale? Si daca intr-adevar nu am respectul cuiva dupa mai multi ani, il voi avea vreodata..?Hmmm..
theimagebuilder
Dragă Denisa, după mine, amândoi aţi greşit, şi tu şi interlocutorul tău. Tu ai împărţit timpul tău între el şi participanţii la trafic, interlocutorul a împărţit timpul între tine şi altcineva. Denisa a fost neatentă şi a periclitat viaţa unei femei frumoase, mame iubitoare şi soţii preţuite, celălalt a fost nepoliticos! Io chiar îs de modă veche! Nu suport pe cei ce textează la volan! Poate că asta explică opinia de mai sus…
De acord!
Distinctia cum o vad eu: eu am fost imprudenta, iar persoana cu care vorbeam a fost nepoliticoasa. Problema devine insa ceva mai sensitiva atunci cand gestul nepoliticos vine din partea unei persoane pe care o cunosti, decat atunci cand se intampla pe sosea sau printre necunoscuti.(sigur, asta nu face nepolitetea acceptabila sau negociabila cu oamenii straini)Doar chestie de perceptie..
aha…pana la urma tu inteleg ca vorbesti de respect si nu de imprundenta sau stiluri vechi…pentru ca sunt “the water boy” uite 2 link-uri ce pot fi utiel in diversificarea subiectului; primul, un studiu filozofic al notiunii: http://plato.stanford.edu iar al doilea despre “respect” vazut in contextul inteligentei emotionale: http://eqi.org.
altfel…Somnul Ratiunii naste monstri, somnul Respectului naste fiare!
cat de ciudat imi pare. ma gandesc ca de multe ori facem compromisuri, cum e in cazul tau compromisul de a iti permite sa fii imprudenta la volan, de a te forta si de a te da peste cap doar pentru a comunica cu cineva drag. ok, foarte frumos si dragut din partea ta. numai ca, poate interlocutorul tau sta in pat pe burta cu picioarele pe tavan cu laptopu langa el, pentru ca el are timp spre deosebire de tine. pentru ca el isi permite. si pentru ca nu cred ca ti-a cerut tie sa vb cu el pe IM in timp ce erai in trafic. cred ca atata timp cat noi alegem sa oferim, nu ar trebui sa ,comentam’ sau sa avem pretentia ca si cel de langa noi sa procedeze la fel. mi se pare ca iei mult prea in serios respectul in cazul asta.
uite, o problema mai serioasa de respect mi se pare aia cu ,cedatul locului in mijloacele de transport’. si nu numai cedatul locului in sine cat atentia care trebuie sa o ai in aglomeratie, spre exemplu urci intr-un tramvai, e full si toata lumea vrea sa se tina de o bara de ceva dar nu toti ajung si atunci se trezeste vreunu disperat care ia bara in brate in loc sa faca si celorlalti. etc. ar fi multe de spus
Nu-mi place cuvantul ‘compromis’..hai sa-i zicem mai bine decizie. Sau alegere..Am ales sa fiu imprudenta, implicit asumandu-mi si consecintele care tineau de trafic. Nu mi-a cerut nimeni asta, dar e irelevant aspectul asta pentru ca si daca mi-ar fi cerut, eu eram cea care alegea in final daca comunicarea continua sau nu. DAR:
1. Problema aici nu era unde eram si ce faceam eu in timpul conversatiei. Am oferit informatia asta pentru ca era in contextul intamplarii, insa issue-ul meu era legat de faptul ca am simtit ca nu mi s-a respectat acel fragment de timp. Puteam fi eu cea care statea in pat pe burta cu picioarele in tavan cu laptopul langa mine – m-ar fi deranjat la fel de mult faptul ca partenerul meu de conversatie nu participa in interactiunea noastra 100%. Daca as fi stiut, era altceva. Pentru ca as fi avut posibilitatea de a alege continuarea comunicarii sau nu.
2. Spui ca atata timp cat alegem sa oferim nu ar trebui sa comentam sau sa avem pretentia ca si cei de langa noi sa procedeze la fel.
Aici sunt doua aspecte:
a. Depinde cui si ce oferi – dragoste, timp, ajutor, respect, un cadou, etc.
E bine (chiar indicat) sa oferi fara sa astepti nimic inapoi. Cred in asta, pentru ca sta la baza oricarei relatii autentice si solide. Insa orice situatie e diferita prin insasi caracterul ei. Ca de exemplu: e bine sa oferi dragoste fara sa astepti ca sentimentul sa fie reciproc. Insa daca te referi la dragostea eros si nu la cea agape, avem o mica problema daca unul iubeste si celalalt nu. Pretinzi reciprocitatea, pentru ca in lipsa ei, relatia respectiva nu poate continua.
b. Daca esti in situatia de a oferi un gest sa spunem, fara a primi acelasi ‘tratament’ – vorbind de un aspect comportamental-, sunt anumite elemente asupra carora e important sa reflectezi: expectatii, miscomunicare, background educational, neatentie, nepasare, necunoastere, etc, etc. Pentru ca traim printre oameni si interactionam, exista niste reguli nescrise ale bunelor maniere. Ele nu exista pentru a ne face viata mai grea, sau pentru a ne formaliza, ci dimpotrica pentru a ne ajuta in comunicarea cu cei din jur. Una dintre ele se refera la acea situatie in care desi stii ca nu e pretinsa, reciprocitatea e un semn de respect.
PS. Multe fete tinere (si nu numai) se afla azi in relatii nepotrivite sau chiar abuzive pentru ca nu pretind nimic. Dau dragostea lor, timpul lor, se dau pe ele, in speranta ca intr-o zi, cel de langa ele va vedea, va aprecia si totul va fi bine. (De fapt asta ni se inoculeaza de mici: sa fii frumoasa si sa arati bine pentru El, sa faci mancare buna pentru El, sa tii o casa curata si sa faci copii frumosi si destepti pentru El, etc etc.) Nu exista reciprocitate, si de multe ori nici nu e pretinsa. E doar un exemplu..Sunt situatii si momente in care e bine sa pretinzi. E bine sa semnalezi atunci cand nu esti tratat asa cum stii ca meriti. Pentru ca atunci cand o faci, iti spui atat tie cat si celor de langa tine ca nu vei accepta sa fii disrespected. Si nu numai ca mesajul isi atinge tinta, dar vei obtine chiar mai mult respect ca rezultat.