Respectul nostru cel de toate zilele…

Ceva ce s-a intamplat astazi m-a facut sa ma gandesc la notiunea de respect.. Daca mai exista respect in relatiile noastre cu cei din jur, si daca exista, cum il manifestam..Atunci cand ma gandesc la respect, primul lucru care imi vine in minte este politete si bun simt. Si intotdeauna cand ma gandesc la respect, imi vin in minte acele persoane care au respectul meu. Dictionarul explicativ al limbii romane defineste respectul ca pe un “sentiment sau atitudine de inalta stima fata de o persoana; cinste, consideratie, apreciere, politete.”

Dar sa incep cu inceputul. In timp ce eram la volan, aveam azi o IM conversatie pe telefon cu cineva. Recunosc, nu e cea mai inteligenta chestie pa care poti sa o faci atunci cand conduci o masina in centrul unei metropole, dar s-a intamplat. Busteeeed! Dupa un anumit timp de chat pe telefon prin traficul de pranz, interlocutorul meu imi spune ca vorbea si cu altcineva la telefon de 20 de minute. Sa clarificam: persoana respectiva cunostea imprejurarile in care eu comunicam. Buun..Acum eu stau si ma intreb…De cand e politicos, sau de bun simt, sau e o dovada de apreciere sau consideratie fata de cineva sa vorbesti in acelasi timp cu doi interlocutori diferiti, fara ca vreunul din acestia sa stie..?!?! (sau unul dintre ei) Mai ales atunci cand unul dintre partnerii de conversatie face un efort deosebit pentru a comunica cu tine.. Eee, riscurile comunicarii moderne - poate spune cineva…Sau a relatiilor  la distanta - poate spune altcineva.. Poate. Dar pentru mine, se reduce la respect. Din ala simplu si de toate zilele. Atunci cand vorbesti cu cineva – indiferent daca e face-to-face sau nu, ai un raport- daruiesti acelei persoane timpul tau. Orice timp acordat cuiva este un dar. Este o frantura din viata noastra pe care o oferim, si pe care nu o vom recupera niciodata. Ne dam pe noi insine atunci cand vorbim sau petrecem timp cu cineva. Este un act de daruire, ireversibil. Ce avem mai pretios decat timpul?

In momentul in care cineva hotaraste sa imparta acest timp pe care i-l acorzi cu o alta persoana, se produce un abuz, o violare a increderii si a respectului.  Persoana respectiva nu apreciaza acest dar de timp si atentie pe care i-l acorzi, si prin urmare actiunile sale demonstreaza acest lucru.

Poate sunt demodata. Sau prea exigenta. Dar totusi cred ca respectul in relatiile interumane a devenit o notiune pe care o luam mult prea usor. Sau la care nu ne mai gandim decat atunci cand ni se ofera un loc pe scaunul din autobuz (gest pe care realistic vorbind, nu il mai vezi prea des).

Se pare ca nu mai e COOL sa ai respect fata de ceilalti – daca tot ne tutuim si suntem familiari, ce rost mai au chestiile astea de moda veche..Cui ii mai pasa? Ei bine, respectul pe care il acorzi celor din jur este o reflectie a respectului fata de propria persoana. Daca te respecti pe tine, ii respecti si pe ceilalti. Daca consideri ca timpul tau e pretios si esti selectiv cu cei carora il oferi, vei aprecia cu adevarat timpul primit de la altii. Mai mult, vei demonstra asta prin felul in care folosesti acel timp.

Intrebarea care ramane pentru mine este…Am de a face aici cu un respect issue, sau cu cineva care pur si simplu nu s-a gandit la impactul actiunilor sale? Si daca intr-adevar nu am respectul cuiva dupa mai multi ani, il voi avea vreodata..?Hmmm..