Imagine la nivel inalt

O conversatie avuta cu cineva deunazi despre imaginea Romaniei in lume, m-a pus pe ganduri…Si pe adunat informatii..:)

Profilul sau imaginea unei tari seamana cu un far care isi imprastie lumina deasupra unei mari intunecate. Menirea farului este sa atraga ambarcatiunile din larg, sa le transmita un semnal puternic de incredere, sa le transfere identitatea sa inconfundabila: sunt aici, maret, luminos si vesnic, iata-ma, ai incredere in mine. De pe oceanul intunecat al lumii, fiecare far se vede intr-un fel anume, fiecare turn de lumina are personalitatea sa precisa. Din pacate paznicul nostru de far doarme beat si n-a mai aprins luminile farului de patru ani. Merge si asa – zice el – ca marinarii nostri cunosc drumul spre casa.

Or, imaginea farului nu este facuta pentru ai nostri, ci pentru niste marinari straini, si de aici rasar o multime de confuzii. Daca Romånia ar avea o imagine mai buna, si-ar putea vinde mai bine produsele specifice. Insa proiectul Agentiei pentru Strategii Guvernamentale privind construirea brandului de tara depinde organic de imaginea tarii. Degeaba avem marci specifice, in zadar producem alimente ecologice, industrie IT, vin, turism rural de mare clasa, confectii si mobila de inalt rafinament, produse mestesugaresti unice si inconfundabile sau o gramada de medicamente naturiste, daca de construirea imaginii pozitive a tarii, în baza specificului national, nu se ocupa nici naiba.

O multime de factori de cultura romåneasca universala ar vrea sa puna osul la proiectul asta. La fel ca si politicienii din Romania, sau fiecare roman aflat in afara granitelor tarii.  Citeam o idee formulata de actualul ministu de externe al Romaniei, Lazar Comanescu, care e de parere ca  politica externa apartine Romåniei, si nu unuia sau altuia din partide. Intrebarea mea este-  daca partidele care isi trimit oameni in ministere nu reprezinta Romånia, ce este oare Romånia? Or, imaginea Romåniei in lume nu se poate desparti de politica externa a statului si este parte intrinseca a acesteia. Imaginea Romåniei in lume ar trebui sa inceapa din fiecare misiune diplomatica, cu fiecare mesaj pe care il transmite un diplomat.
Asa cum imaginea Romaniei ar trebui sa inceapa cu fiecare dintre cei plecati in lumea larga – si reflectata in actiunile lor, capacitatile si valorile lor. Ce mesaje transmit ei? Le stim cu totii, sunt la stiri aproape zilnic. Ne fac cinste? Nu prea.
Or, ce mesaje identitare transmite despre tara sa diplomatul aflat la post? Pai, s-o luam ierarhic. Cåta vreme a fost ambasador la Bruxelles, Lazar Comanescu, (actualul ministru de externe) se echipa în straie de oier ungurean si transmitea behaieli din  fluier la seratele diplomatice. Nostalgiile sale mioritice au ajuns sa se confunde cu insasi imaginea Romåniei. In alte capitale, imaginea statului se confunda cu norul de mici si damful de spirtoase care se formeaza in permanenta deasupra ambasadelor noastre. O vorba inteleapta zice totul despre imaginea Romåniei: cum e turcul, si pistolul.

Clipul de mai sus este unul dintre argumentele pe care le aduc eu ca ‘image builder’ al Romaniei. Pentru ca nu stiu daca imaginea noastra ca natiune (sau perceptia asupra acestei imagini)  va putea fi schimbata daca nu punem fiecare dintre noi putina lumina in farul de deasupa marii lumii.

 

Carisma-pros and cons

Carisma este o topica care genereaza hot debate. O intangibila, greu de descris, imposibil de copiat si poate una dintre cele mai mari calitati in business – o doza de carisma, si lumea e a ta.  Bill Clinton o are. Oprah o are. Au avut-o si printesa Diana, John F. Kennedy si Winston Churchill. Acel greu-de-definit-dar-il-stim-cand-il-vedem magnetism personal poate contribui chiar la scrierea istoriei lumii.

Dar ce este carisma mai exact? In 1918, Max Weber, taticul sociologiei, a fost primul care a definit termenul (care provine din greaca ‘charis’ sau ‘cadou’) incercand sa descrie liderii care au inspirat omenirea. Astazi catalogam pe cineva drept carismatic atunci cand umple o incapere cu prezenta lor, atunci cand atrag mase de oameni si ii conving sa le impartaseasca viziunea – fie ea corporatista, sociala sau politica..

Vizionari ca Nelson Mandela, Ghandi sau Martin Luther King si-au folosit carisma pentru a face bine. Insa ea poate deveni o arma periculaoasa si extrem de destructiva atunci cand se afla in posesia unor indivizi ca Hitler sau Stalin..

Desi carisma a fost si va fi intotdeauna la moda, sa nu uitam ca este double-sided. Lumea este plina de psihopati carismatici. Nu trebuie decat sa deschizi televizorul. De la cei care ne vand pastile magice promitand sa ne tina subtirei la talie pentru tot restul vietii si creme miraculoase care ne ‘garanteaza’ o piele de bebelus la 60 de ani, si pana la candidatii pentru campaniile electorale (mari si mici). Noi oamenii ne nastem usor naivi (ca sa folosesc un termen gratios), si mai ales in situatiile de criza, ne este greu sa facem distinctia intre ce e real si ce nu. Bineinteles ca daca faci un sondaj pe strada, toata lumea prefera substanta stilului. Unii merg chiar mai departe, si devin atat de sceptici la notiunea de imagine si carisma personala incat ii denigreaza pe cei ce arata bine sau ’sar in ochi’. Termenul de carisma este astfel folosit  in aceeasi propozitie cu ‘ambitiosi’, ‘agresivi’ sau ’superficiali’. 

Cat de importanta este atractia fizica in definirea carismei? Frumusetea si sex-appealul sunt adeseori, dar nu intotdeauna, parte din intregul pachet.  Chiar daca instinctiv suntem atrasi de oamenii atractivi din punct de vedere fizic, toti avem exemple de modele spirituale, politice sau de antreprenoriale a caror personalitate, drive si viziune depasesc cu mult calitatile fizice. De exemplu: modelul meu personal in afaceri este Richard Branson. Dupa parerea mea, este un tip extrem de carismatic, fara a fi atragator prin definitie. Ceea ce il face insa atat de carismatic, sunt dinamismul, faptul ca isi asuma riscuri, creativitatea si non-conformismul lui. Mi se pare mult mai carismatic decat Tom Cruise sau Brad Pitt.  Sau Bill Gates – candidat perfect la un makeover, insa global techno-dominator si unul dintre cei mai mari filantropisti si luptatori pentru probleme sociale ca saracia si SIDA.

Dar.. poate ca definim carisma in functie de valorile noastre personale…? Cu alte cuvinte, ce gasesc eu carismatic – fascinant, fermecator, captivant sau atragator – poate de fapt spune mai multe despre mine decat despre persoana respectiva…

Doar un gand inainte de a da votul acela sau de a spune ‘da’ unei anumite relatii, de a-ti dedica timpul unei anumite miscari (sociale sau politice) sau pur si simplu inainte de urma turma -(fie ea de la servici, mass-media, politica, sau chiar turma opiniilor tale deja formate si formulate..)

 

Cool-orile gesturilor in conversatie

Un gest este o acţiune care-ţi spune multe despre ceea ce gândeşte cineva – chiar dacă persoana respectiva nu este conştientă de acest lucru.

Gesturile nu se rezuma numai la conversatii. Oriunde te-ai duce, orice ai face, gesturile sunt indicii importante ale starii tale de spirit.  Cum functioneaza gesturile, de unde provin, cum le identificam si cum le interpretam..? Cum citesti si interpretezi motivele si actiunile altor oameni? Hire me! Just kidding..(or not )Cunoasterea impactului anumitor gesturi te ajuta  te concentrezi asupra mesajelor pe care le trimiti neintentionat si a efectelor pe care acestea le-ar putea avea asupra celorlalti.

De exemplu stiai că felul în care stai, poziţia umerilor, felul în care îţi mişti picioarele, expresia ochilor şi a sprâncenelor spun mult despre cât de dominant sau de supus te simţi, şi că, chiar şi atunci când încerci să-ţi ascunzi sentimentele, atitudinea ta sexuală este trădată de ochi şi de gură? Sau că poziţia pe care o adopţi într-o conversaţie şi gesturile pe care le faci pot determina durata dialogului şi cât de des vei fi întrerupt? Chiar şi felul în care zâmbeşti – şi muşchii faciali pe care îi foloseşti – trădează dacă eşti cu adevărat fericit sau doar te prefaci.

Poti invata cum sa-ti controlezi gesturile? Categoric, şi dacă eşti si foarte bun la asta te numeşti Tom Cruise.  In general, oamenii care sunt cei mai buni în a-şi controla gesturile şi a lăsa o impresie diferită sunt actori profesionişti. Şi sunt atât de buni, încât le dăm şi un Oscar. Dar, pe de altă parte, dacă eşti atât de bun, poţi fi si un mincinos profesionist.  Gesturile se pot controla, dar ideea aici este să învăţăm cum să interpretam gesturile altor oameni, pentru a şti cum decurge conversaţia, şi, pentru a sti cum sa facem o impresie buna.

Multi oameni nu conştientizeaza faptul că limbajul non-verbal reprezintă între 60% şi 80% din mesajul transmis într-o conversaţie faţă-n faţă. Gestica este mai importanta decât cuvintele rostite în cursul unei conversatii. Cuvintele pot conţine numai între şapte şi zece procente din mesaj. Dacă ele ar fi mai importante, in afaceri de exemplu, nu te-ai mai întâlni cu persoana respectivă, ai trimite doar o scrisoare şi gata negocierea sau deal-ul. Cele mai de succes negocieri sunt cele în care oamenii se întâlnesc faţă în faţă pentru că, în acest caz, limbajul non-verbal, tonul vocii şi cuvintele „funcţionează” simultan.

Prezenta anumitor gesturi in conversatie poate lăsa insa o impresie greşită. Acesta este de fapt cel mai periculos lucru: să nu fii conştient de felul în care te prezinţi.  Sa luam mijloacele comunicarii moderne – telefon, Internet, social networking, etc – ele fac comunicarea mai dificila tocmai prin lipsa indiciilor non-verbale. Atunci cand nu poti vedea limbajul trupului: gesturile cuiva, expresia fetei  sau a ochilor – mesajul comunicat poate fi interpretat gresit. De aceea este important ca in aceste situatii, partnerii de conversatie sa fie constienti in mod deosebit de importanta comunicarii verbale, sa puna mai mult accent pe enuntarea clara a ideilor sau sentimentelor, pe tonul si inflexiunile vocii in timpul dialogului.

Gesturile de bază, pentru exprimarea emoţiilor, sunt în principiu aceleaşi peste tot: oamenii zâmbesc când sunt fericiţi, se încruntă când sunt trişti, ţin braţele ridicate când vor să arate deschidere, le încrucişează când se simt respinşi. Sunt însă şi lucruri care se schimbă de la o cultură la alta. Unii, precum italienii şi spaniolii, gesticulează enorm, chiar şi atunci când sunt implicaţi într-o conversaţie foarte simplă. Alţii, de exemplu britanicii, preferă din când în când în timpul discuţiei un gest atât de expresiv că valorează mai mult decât un cuvânt foarte dur.

Deasemena, durata unui contact visual este foarte mică la asiatici în comparaţie cu europenii. Cu alte cuvinte, într-o discuţie cu un asiatic el se va uita în altă parte mult mai mult decât tine, şi vei fi tentat să crezi că nu spune adevărul. Dar nu este decât o diferenţă culturală. Si distanţa dintre tine şi interlocutor se schimbă de la o cultură la alta. Cum ramane cu atingerea: cât de des şi unde poţi atinge o persoană atunci când îi vorbeşti?  De exemplu, cei mai mulţi europeni, în special sud-est-europenii, au mai frecvent tendinţa să-şi atingă interlocutorul decât britanicii. Aceştia nu se ating deloc. Deci dacă mergi în Marea Britanie şi începi să atingi oamenii şi mai ales partenerii de afaceri, aceştia vor crede că eşti un pic ciudat. Exista nenumarate variatii in gesturile care denotă impoliteţe şi ofensă, de la o ţară la alta (unele pot fi chiar amuzante)

Iata cateva exemple in care indiciile non-verbale pot fi extrem de relevante: când oamenii se simt nesiguri sau protectori îşi pot încrucişa braţele sau picioarele. Când  nu spun adevărul, îşi ating mai frecvent părul şi faţa şi, în special, nasul. E important de retinut si faptul ca trebuie să căutăm cel puţin trei gesturi pe care interlocutorul le face în acelaşi timp. Un gest izolat nu reflecta neaparat un mesaj ascuns. In timpul unie negocieri sau a unei conversatii cauta diferente, discrepanţe între ceea interlocutorul spune, şi ceea ce îl vezi că face. Pentru că atunci când gesturile contrazic cuvintele, gesturile sunt cele în care putem avea mai multă încredere.

Un alt exemplu de cum ne putem folosi corpul pentru a transmite anumite mesaje. (sau pentru a le interpreta atunci cand vin de la cei cu care conversam):

Postura
Felul in care oamenii isi folosesc corpurile ofera deseori indicii despre gradul lor de angajare intr-o conversatie. Cele trei surse principale de informatie oferite de corp sunt: ochii, bustul si picioarele. Cand vrem sa apreciem masura angajarii unei persoane intr-o conversatie, cel mai bun loc spre care sa ne indreptam privirile sunt picioarele si talpile (oamenii sunt deseori foarte putin constienti de aceste parti ale corpului).

1. Postura paralela (pozitia de drepti) – persoanele care adopta aceasta postura sunt de obicei neangajate – nu arata nici ca vor sa plece, nici ca vor sa ramana pe loc.
2. Postura calaretului (picioarele sunt departate) – este o pozitie tipica pentru dominanta – se mareste spatiul ocupat de corp, si in acelasi timp una a imobilitatii – arata ca persoana nu intentioneaza sa plece.
3. Postura foarfecelui (picioarele incrucisate) – este un semnal clar ca persoana este angajata in conversatie si nu intentioneaza sa plece. Este perceputa si ca un gest de supunere.

Respectul nostru cel de toate zilele…

Ceva ce s-a intamplat astazi m-a facut sa ma gandesc la notiunea de respect.. Daca mai exista respect in relatiile noastre cu cei din jur, si daca exista, cum il manifestam..Atunci cand ma gandesc la respect, primul lucru care imi vine in minte este politete si bun simt. Si intotdeauna cand ma gandesc la respect, imi vin in minte acele persoane care au respectul meu. Dictionarul explicativ al limbii romane defineste respectul ca pe un “sentiment sau atitudine de inalta stima fata de o persoana; cinste, consideratie, apreciere, politete.”

Dar sa incep cu inceputul. In timp ce eram la volan, aveam azi o IM conversatie pe telefon cu cineva. Recunosc, nu e cea mai inteligenta chestie pa care poti sa o faci atunci cand conduci o masina in centrul unei metropole, dar s-a intamplat. Busteeeed! Dupa un anumit timp de chat pe telefon prin traficul de pranz, interlocutorul meu imi spune ca vorbea si cu altcineva la telefon de 20 de minute. Sa clarificam: persoana respectiva cunostea imprejurarile in care eu comunicam. Buun..Acum eu stau si ma intreb…De cand e politicos, sau de bun simt, sau e o dovada de apreciere sau consideratie fata de cineva sa vorbesti in acelasi timp cu doi interlocutori diferiti, fara ca vreunul din acestia sa stie..?!?! (sau unul dintre ei) Mai ales atunci cand unul dintre partnerii de conversatie face un efort deosebit pentru a comunica cu tine.. Eee, riscurile comunicarii moderne - poate spune cineva…Sau a relatiilor  la distanta - poate spune altcineva.. Poate. Dar pentru mine, se reduce la respect. Din ala simplu si de toate zilele. Atunci cand vorbesti cu cineva – indiferent daca e face-to-face sau nu, ai un raport- daruiesti acelei persoane timpul tau. Orice timp acordat cuiva este un dar. Este o frantura din viata noastra pe care o oferim, si pe care nu o vom recupera niciodata. Ne dam pe noi insine atunci cand vorbim sau petrecem timp cu cineva. Este un act de daruire, ireversibil. Ce avem mai pretios decat timpul?

In momentul in care cineva hotaraste sa imparta acest timp pe care i-l acorzi cu o alta persoana, se produce un abuz, o violare a increderii si a respectului.  Persoana respectiva nu apreciaza acest dar de timp si atentie pe care i-l acorzi, si prin urmare actiunile sale demonstreaza acest lucru.

Poate sunt demodata. Sau prea exigenta. Dar totusi cred ca respectul in relatiile interumane a devenit o notiune pe care o luam mult prea usor. Sau la care nu ne mai gandim decat atunci cand ni se ofera un loc pe scaunul din autobuz (gest pe care realistic vorbind, nu il mai vezi prea des).

Se pare ca nu mai e COOL sa ai respect fata de ceilalti – daca tot ne tutuim si suntem familiari, ce rost mai au chestiile astea de moda veche..Cui ii mai pasa? Ei bine, respectul pe care il acorzi celor din jur este o reflectie a respectului fata de propria persoana. Daca te respecti pe tine, ii respecti si pe ceilalti. Daca consideri ca timpul tau e pretios si esti selectiv cu cei carora il oferi, vei aprecia cu adevarat timpul primit de la altii. Mai mult, vei demonstra asta prin felul in care folosesti acel timp.

Intrebarea care ramane pentru mine este…Am de a face aici cu un respect issue, sau cu cineva care pur si simplu nu s-a gandit la impactul actiunilor sale? Si daca intr-adevar nu am respectul cuiva dupa mai multi ani, il voi avea vreodata..?Hmmm..

 

 

 

 

Mancam frumos

Studiile arata ca avem la dispozitie intre 3 si 7 secunde sa facem o impresie buna atunci cand intalnim pe cineva pentru prima oara. Ba mai mult, 87% din aceste prime impresii sunt ireversibile. Cu alte cuvinte, este foarte greu sa reversi aceasta prima impresie pe care cineva si-a format-o despre tine.  Felul in care ne comportam, felul in care comunicam (verbal, non-verbal si in scris), cum aratam (nu in sensul de a fi atractivi, ci in aspectele legate de grooming-ul personal, alegerea hainelor si accesoriilor potrivite in orice situatie, etc.), felul in care ne comportam la masa – toate atarna la fel de greu in favoarea formarii unei impresii bune de la inceput.

Video-ul de mai jos ne da cateva tips menite sa ne faca mai comfortabili atunci cand luam masa acasa sau in oras, la o intalnire romantica sau una de afaceri.

Susan (partenera mea in ’suferinta’ la The Image Builders) este intervievata aici de CBC TV, pentru emisiunea Living Vancouver.

 

 

reCool de mentalitate romaneasca?

Se pare ca da, valorile romanilor trec printr-un proces glorios de re-evaluare. Dupa ce am citit de rezultatele acestui studiu de piata m-am gandit ca poate romanii sunt intr-adevar intr-o tranzitie spre ‘cool-ul’ autentic..   Mentalitatea mioritica da semne de schimbare.  Se pare ca succesul nu mai este sinonim cu averea si imaginea, ci cu autorealizarea si respectul pentru timpul liber.  

“Oamenii de succes” au o fire curioasa si stiu sa-si respecte timpul liber, crede unul din doi romani, potrivit unei cercetari de piata efectuate recent de compania Synovate Romania. Mai mult, 42 de procente cred ca oamenii de succes trebuie sa aiba o viata activa din punct de vedere social. Fata de studiile de anul trecut, se constata o schimbare de mentalitate in raport cu perceptia succesului. Daca inainte succesul era garantat de avere si de aparitiile media (notorietate), acum ierarhia valorica s-a schimbat. Un om de succes este cel ce ajunge in virf prin propriile forte si prin valoarea sa. In schimb, cei nascuti in familii instarite sau imbogatitii “peste noapte” nu mai sint atit de credibili pentru romani.

“Avem de a face cu un public mai pretentios, mai atent, mai selectiv. Trebuie sa dovedesti ca ai meritat sa ajungi acolo unde esti si trebuie in acelasi timp cel putin sa te mentii acolo unde esti sau, de ce nu, sa evoluezi”, se arata in comunicatul de presa emis de Synovate. A poseda avere este, in continuare, un lucru necesar, dar nu si suficient pentru a deveni un om de succes. Mai nou, in ochii romanilor conteaza tot mai mult valorile morale ale persoanelor de succes. Astfel, 36% dintre romani asteapta de la oamenii de succes sa dovedeasca bunatate si bucurie de a trai, iar 40% cred ca succesul merge mina in mina cu respectul.

Domeniile profesionale de unde se recruteaza cei mai multi oameni de succes sint bancile si businessul, crede aproape o treime dintre orasenii interogati. Cit priveste modelele urmate, 27% spun ca urmeaza exemplele apropiatilor (familie, sefi), iar cei ce-si cauta modelele printre vedete le prefera pe cele care au avut o cariera dinamica si creativa. Studiul Synovate a fost realizat in noiembrie 2007, pe un esantion de 600 de subiecti din mediul urban.

Sursa:www.hotnews.ro