Masini si maniere..

Unii stiu, altii nu, dar iubesc masinile, si oricat de mult as fi visat eu sa ma fac vreun pilot de Formula 1, realitatea e muuult mai putin spectaculoasa..Painea cea de toate zilele imi este adusa de cursurile de eticheta (printre altele). Si pentru ca functionam pe parametrii logici, am zis sa vorbim azi despre.. maniere si masini

La prima vedere, un drum cu masina firmei (mai ales cand avem si soferul la dispozitie) sau cu cea personala atunci cand iesi la plimbare in weekend e o placere. Dar pentru ca lipsa de politete sa nu ne strice placerea, voi puncta unele reguli -zic eu-utile:

- Soferul, inclusiv cel de taxi, va fi atent la trafic, va discuta cu pasagerii doar daca e intrebat sau are nevoie de lamuriri cu privire la traseu, nu va face comentarii deplasate la adresa masinii, a aglomeratiei sau a peisajului.

- Cel care se preocupa de comfortul pasagerilor este tot soferul. Acest lucru ramane valabil si in cazul in care conduceti masina proprie. Scaunele trebuie reglate, usile deschise, bagajele urcate in portbagaj. Cand masina va fi condusa de o femeie, aceasta poate cere pentru bagaje ajutorul unui barbat din grup.

- Pozitia in masina nu este intamplatoare. Astfel, cand mergem doar cu soferul vom sta pe locul aflat in masina diagonala cu acesta, indiferent de functie, sex sau varsta. La fel se intampla si in taxi. (Doar intr-o masina personala ne asezam langa sofer)

- Daca in masina oficiala urca un domn si o doamna, vor ocupa locurile din spate. Daca urca doi domni si o doamna, unul dintre domni va sta in fata. Daca in masina vor urca trei doamne, in fata va sta cea mai tanara. Daca in masinile oficiale locul de onoare este cel plasat in diagonala cu soferul, in masinile particulare acest loc este cel de langa sofer. Astfel, daca un cuplu invita o doamna in masina si barbatul conduce, locul din fata va fi oferit invitatei. Aceasta va refuza si va sta in spate alaturi de cealalta doamna. Asadar locul de langa sofer, fiind locul de onoare, va fi oferit invitatului, unei doamne sau celei mai in varsta persoane.

Cu certitudine incasarile ar creste daca regulile de politete s-ar respecta si in companiile de taximetrie. Este importanta vestimentatia soferului, igiena personala, stilul de a vorbi, muzica din masina, starea masinii, aranjamentul interior (ma refer la tot felul de obiecte atarnate, la fotografii sau alte simboluri la care nici nu vrem sa ne gandim acum) Toate acestea tin de bunul simt, deci nu ar trebui considerate un lux sau taxate in plus.

Transportul in comun are cerintele sale in materie de politete. Apreciem cum este folosit in alte tari, dar nu facem nimic sa fie si la noi mai bine. In Romania, urcarea se face pe la usa din spate si pe la mijloc, iar coborarea pe la usa din fata. In multe tari europene, urcarea in autobuz se face prin fata. Si urcarea si coborarea ar trebui sa se faca in ordine, fara busculada, dand prioritate personelor in varsta, doamnelor, persoanelor cu copii. Tot acestora le vom oferi si locul pe scaun, nu pentru ca li se cuvine, ci pentru ca asa e politicos. Nu caram in autobuz sau metrou bagaje voluminoase care deranjeaza calatorii si nu vorbim la telefonul mobil. Putem citi carti sau ziare, dar vom avea grija sa nu deranjam. Transportul in comun nu este o piata publica in care sa declansam dezbateri, sa ne facem cunoscute opiniile despre politica sau despre starea natiunii.

Cu totii ne plangem de conditiile din trafic, totusi nu suntem intotdeauna binevoitori unii cu ceilalti. Am putea acorda prioritate celor care ies din parcare sau de pe strazi laterale, am putea respecta culoarea galbena a semaforului, am putea renunta sa ne facem loc folosind insistent farurile, am putea acorda prioritate pietonilor, iar acestia ar putea, la randul lor, sa traverseze prin locurile marcate. Si da, am putea parca masina amintindu-ne ca nu suntem singurii participanti la trafic! Clipul de azi e din ciclul „asa ceva nu exista”, dar… uite ca existaaa! (merita vizionat pana la capat). Desi amuzant la prima vedere, intrebarea mea e ‘Oare cam cat respect si bun-simt are tanti soferitza pentru cei din jurul dumneaei?’ Si pentru ca e o intrebare retorica, hai sa mai intreb una, la care fiecare poate raspunde in dreptul lui: ‘ Eu cum sunt oare perceput(a) atunci cand sunt la volan?’ (Ultima intrebare e in primul rand pentru mine )

Eticheta, bunele maniere sau a fi civilizat nu inseamna decat un singur lucru: a ne gandi la cei din jur – cunoscuti sau necunoscuti – inainte de a ne gandi la noi insine, in asa fel incat comportamentul nostru sa reflecte asta in orice situatie sau imprejurare. Suntem politicosi atunci cand ‘we make others feel comfortable’, atunci cand aratam ca avem bun simt si suntem sensibili din punct de vedere social.

cum sa fii inteligent cultural in Olanda - cu dedicatie

In urma post-ului precedent, Parerea_mea remarca (foarte corect) in comentariul de ieri ca este mult mai greu sa te integrezi in Olanda decat in SUA. Dezvoltand acest gand, iata cateva consideratii despre cultura olandeza si despre modul optim de comunicare cu olandezii - mai ales in context profesional. Asta ca sa fie mai usor

Desi succesul - mai ales cel obtinut prin efort personal - este respectat in societatea olandeza, in aceasta tara este recomandabil sa afisam modestie. Mai rezervati si formali cu strainii, olandezii considera autocontrolul si stabilitatea emotionala drept o virtute. Acestea se manifesta si prin numarul redus de intrebari personale pe care olandezii le pun sau la care sunt dispusi sa raspunda.
Fara a intra in detalii prea sufoase, merita sa amintesc faptul ca din punctul de vedere al dimensiunilor culturale, Olanda este similara tarilor scandinave. Dimensiunea „individualism” are o valoare ridicata, fapt care indica o societate cu atitudini individualiste, legaturi relativ relaxate cu ceilalti, un nivel crescut de incredere in fortele proprii, precum si o orientare spre grija fata de sine si fata de familie. Tot aceasta dimensiune implica drept norma puternica respectarea aspectelor private, complet separate de cele publice sau profesionale. Evitarea incertitudinii are o valoare moderata, fapt care indica orientarea spre crearea si respectarea mai multor legi, reguli si proceduri care acopera multe dintre situatiile sociale. Cea mai scazuta valoare o are dimensiunea „masculinitate” (mult sub media europeana, respectiv mondiala), fapt care indica o societate egalitarista, in care femeile sunt tratate in mod egal cu barbatii si orientata spre grija fata de membrii ei.

Prezentare

Olandezii tin la imaginea lor, totusi nu vor sa atraga atentia in mod ostentativ, pentru ca tin la principiile lor de egalitarism. Toleranti fata de ceilalti, disciplinati, conservatori si atenti la cele mai mici detalii, ei se percep ca fiind oameni harnici, practici si bine organizati. Tinuta lor vestimentara este relativ conservatoare. In mediile financiare poate fi chiar foarte conservatoare - prin costumele inchise la culoare - in timp ce in IT si vanzari poate fi casual. In unele organizatii, superiorii ierarhic pot fi chiar mai informal imbracati decat ceilalti angajati. Cu cat executivii au mai mult succes sau sunt mai instariti, cu atat este mai mare efortul lor de a pastra o imagine obisnuita.

Salutul

Strangerea mainilor, insotita de un zambet discret si repetarea numelui propriu constituie salutul uzual. In cultura de afaceri, prezentarea cu titlul profesional si cu numele de familie este intotdeauna recomandata, cel putin pana cand sunteti invitati sa procedati altfel. Putem folosi si apelativele domn sau doamna - in limba olandeza mijnheer sau mevrouw. Strangerea mainilor este ritualul recomandat atat la inceperea cat si la incheierea intrunirilor. La intrarea in spatii publice (birouri, magazine etc.) de asemenea, se saluta.

In public

Desi exceptia o fac cei din Amsterdam, olandezii sunt persoane mai rezervate. Este recomandabil sa afisam un comportament linistit si sa nu vorbim exagerat de tare. Acest lucru se aplica inclusiv in cazul in care chemam un chelner: contactul vizual si miscarea discreta pe verticala a capului fiind suficiente.
Femeile olandeze considera sarutul mainii exagerat, dar apreciaza cand barbatii le deschid usa. La urcarea scarilor, barbatii preced femeile, ordinea
schimbandu-se la coborare..
Distanta fizica sociala este mai mica decat in SUA, dar mai mare decat in Asia. Lungimea de un brat este recomandabila pentru comfortul interlocutorului.

Punctualitatea

Olandezii considera punctualitatea un lucru extrem de serios. Intarzierea, chiar si de cateva minute, poate fi perceputa drept un semn al neseriozitatii sau o incapacitate de organizare personala. Daca stim ca vom intarzia, anuntam imediat (oferind o explicatie plauzibila), deoarece anularea unei intalniri din partea noastra ne poate prejudicia imaginea si relatia de afaceri.
In Olanda, programul uzual de lucru este de la 8.30 la 17.30. Intalnirile sunt programate cu aproximativ doua saptamani in avans (prin telefon sau fax) sau chiar o luna (prin email). Evitatam planificarea unor intalniri in lunile iulie, august sau la sfarsitul lui decembrie. Acestea sunt perioade de vacanta.

Discutii formale

Intalnirile de lucru sunt destul de formale si pastreaza ordinea si timpul alocat din agenda prestabilita. Timpul acordat socializarii este scurt, trecerea la subiectul discutiei se face imediat dupa prezentare. Cartile de vizita se schimba tot atunci. Ele pot fi in limba engleza, dar materialele tehnice, in special cele care contin o terminologie complicata este recomandabil sa fie traduse in olandeza, insotite de reprezentari grafice concludente.
In cadrul discutiilor este foarte apreciata sinceritatea, dar si flexibilitatea de a ajunge la un compromis. Nu ne hazardam sa facem promisiuni fara acoperire.
Cea mai buna strategie de convingere este sa ne rezumam la date, informatii si fapte clare, concise si verificabile (fiind destul de probabil ca interlocutorii nostri sa fi facut ei insisi o verificare prealabila). In mediul de afaceri nu este indicat sa zambiti tot timpul, acest comportament fiind interpretat ca nesinceritate.
Aspectele emotionale sunt mai putin importante in deciziile de afaceri. Procesul de luare a deciziilor este mai lent, datorita orientarii spre informare si obtinerea unui consens. Chiar si in structurile ierarhice superioare, unde se iau deciziile, sefii cer si respecta opiniile tuturor celor implicati. In schimb, odata luata decizia, ea va fi dusa la indeplinire cu angajament in atingerea obiectivului.
In timpul negocierilor evitatam confruntarea sau alte tactici de marire a presiunii cu interlocutorii.
Contactul vizual direct este perceput ca un semn de sinceritate, dar fixarea continua a privirii interlocutorului poate fi resimtita ca agresivitate sau lipsa a unor deprinderi sociale.
La discutiile de afaceri, subiectele personale nu isi au locul.

Conversatii de afaceri la masa

Majoritatea invitatiilor la masa vor fi la restaurant sau la cantina din cadrul companiei si foarte rar acasa. Discutii de afaceri informale pot avea loc la pranz sau la cina, ambele mai scurte decat in alte tari. Daca totusi suntem invitati acasa, asta reprezinta o onoare deosebita care ni se acorda. Indiferent de motivul invitatiei, este recomandabil sa ajungem la timp si sa nu uitam de cadoul pentru gazda. Sunt recomandate cadourile mici sau modeste: ciocolata, un ghiveci cu flori sau un buchet de flori in numar impar (dar nu 13), carti despre tara de provenienta, lichior din import, accesorii pentru birou. Nerecomandate sunt obiectele ascutite (de exemplu, un set de cutite semnifica ghinion).
Subiecte posibile de discutie: tara de provenienta, calatoriile si politica. Subiecte nerecomandate: discutii despre venituri, posesiuni materiale, criticarea familiei regale olandeze, religie.

Eticheta bacsisului

Toate restaurantele includ bacsisul pe nota de plata. Pentru o calitate deosebita a servirii lasam in plus 5-10% din valoare. Barmanii primesc in jur de 2-5% din valoarea consumatiei. La coafor suma poate varia intre 5-10% din valoarea serviciului, iar pentru taximetrist, 1-2 euro este o suma satisfacatoare, suma care creste daca am avut bagaje grele. La hotel, cameristele primesc pana la 2 euro pentru fiecare zi de sedere, 1 euro de bagaj pentru portar sau hamal, iar receptionerul care a oferit servicii speciale astepta si el un bacsis.

esti inteligent cultural?

Daca te plimbi pe strazile unui oras cosmopolit cum ar fi New York, Vancouver sau Paris, poti fi surprins de diversitatea oamenilor pe care îi intalnesti. Si nu ma refer doar la fizionomiile lor diverse, ci si la etnia si religia lor, la educatia diferita, la stilul de viata, într-un cuvant, la culturile lor diferite.

Desi la prima vedere ar putea sa para greu realizabil, experimentul convietuirii in aceeasi tara, oras sau birou cu alte culturi s-a dovedit a fi de succes in ultimele decenii. Unul dintre cele mai mari avantaje ale diferentei culturale dintre locuitorii unui oras spre exemplu este creativitatea, dinamismul pe care il pot imprima unui stil de viata sau munca.

Si totusi cum este posibil? Cum oameni care vorbesc limbi diferite, care isi pastreaza cu religiozitate traditiile, care au mosteniri culturale uneori izbitor de diferite pot functiona impreuna, pot  adera la un sistem unitar?

Nu vreau sa vorbesc despre Vancouver acum – unde conceptul de diversitate culturala detine rang de politica de stat. Hai sa ne gandim la Bucuresti unde au aparut, desi inca destul de discret, oameni din culturi total diferite de cea romaneasca: chinezi sau coreeni, libanezi sau africani se amesteca printre noi, ne adopta moda si limbajul, ne primesc in restaurantele lor si muncesc cot la cot cu noi. Aproape ca ne-am obisnuit unii cu altii – noi le acceptam diferenta, ei ne accepta regulile si stilul de viata.

Ce se intampla insa cand marim lupa si ne oprim la nivelul unei companii care are propria sa cultura intr-un cadru cultural mai vast al unei tari anume? Nu pare (si nu e) usor sa descifrezi codul sau organizational, sa-l intelegi  si sa te adaptezi lui. Cine stie cel mai bine asta? Proaspatul angajat intr-o companie noua sau o tara noua. Mai mult, in cadrul oricarei culturi exista si subculturi (Vanzarile pot avea perspective si atitudini diferite fata de cei de la IT de exemplu).

Indiferent despre ce vorbim - departamente, companii, orase, regiuni geografice - toate se refera la acelasi lucru: semnificatii, istorii, valori diferite. A fi capabil, ca outsider, sa decodezi gesturile, atitudinile, comportamentul unei persoane, oricat de nefamiliare sau ambigue ar parea, înseamna a avea inteligenta culturala. Inteligenta culturala devine o aptitudine aproape vitala într-o lume în care a trece granitele unei tari a devenit o rutina si în care colegul tau de munca poate veni din cel mai îndepartat colt al globului. Cineva cu inteligenta culturala ridicata poate întelege ce ne deosebeste unii de altii. El poate desprinde din comportamentul unei persoane ceea ce este specific grupului sau de apartenenta, ceea ce nu este nici universal, nici personal. Inteligenta culturala functioneaza pe trei dimensiuni: cea cognitiva (întelegerea, la nivel rational, a diferitelor obiceiuri, credinte culturale), cea fizica (capacitatea de a modifica propriul comportament nonverbal, de a prelua gesturile, mimica, intonatia unei culturi diferite) si cea emotional-motivationala (încrederea în propria capacitate de a întelege oameni din culturi nefamiliare, anularea ostilitatii si a inflexibilitatii).

Atunci cand lucrez cu clienti interesati de adaptarea la o cultura diferita – fie ca sunt manageri intr-o companie straina sau simpli turisti, le pun cateva intrebari simple de evaluare. Din perspectiva cognitiva, intrebarile sunt:

-          Cand intri in contact cu o noua cultura, stii ce te astepti sa achizitionezi?

-          Folosesti orice obstacol pe care il intalnesti pentru  a intelege situatiile ulterioare?

-          Iti planifici dinainte cum sa interactionezi cu oameni din culturi diferite?

-          Poti determina imediat ce e bine si ce e rau intr-o situatie culturala noua?

Intrebari referitoare la comportamentul nonverbal:

-          Iti este usor sa-ti modifici limbajul trupului pentru a te integra într-un context cultural nou? (iti poti schimba cu usurinta expresia, stilul de vorbire, accentul, tonul etc.?)

 Intrebari din perspectiva emotional-motivationala:

      -  Ai încredere ca poti lucra bine cu oameni din culturi diferite, poti fi prieten cu ei, poti adopta stilul lor de viata cu usurinta?

Subiectul este vast si are o tona de potential – daca sunt intrebari referitoare la o anumita cultura, situatii culturale specifice sau comunicare intre anumite culturi, le astept cu interes!

noul meu hobby!

 

Am un nou hobby! Si e foarte, foarte tare! Se numeste ‘In gura presei’, are 50 de minute, il gasesc pe postul TV Antena 3 de luni pana vineri, si are ca obiect (pentru desfatarea mea personala) critica adresata oamenilor de tot felul, (si imaginii lor) de la actori pana la seful statului (nu amintim numele celui din urma pentru ca nu ar fi ‘cool’ deloc).

De fapt, de la ‘Dallas’ incoace, este singurul meu hobby ‘televizat’

In mod evident si complet nesurprinzator pentru cei care ma cunosc, deliciul noului meu hobby este produs de faptul ca show-ul ‘merge’ total impotriva curentului. Este de fapt singura emisiune din Romania cu adevarat anti-trend, care surprinde esenta mentalitatii mioritice -  si nu ceea ce se vrea ea sa para (din ciclul re:cool pe bune de la A la Z)

Dar nu stiu de ce tot zic ‘emisiune’ cand de fapt meritul nu e al emisiunii care ca si concept de revista a presei, nu ar aduce nimic nou sau spectaculos in peisajul audio-vizualului romanesc. Meritul de fapt este al lui Mircea Badea, omul din fatza si spatele emisiunii. Dupa parerea mea, Mircea este lider de opinie in mass-media din Romania, din mai multe motive. Iata cateva:

- nu face ‘frumos’ la nenea cu camera doar asa na ca se filmeaza - vorbeste normal, relaxat, nescortos si e surprinzator de spontan

- spune lucrurilor pe nume

- nu face plecaciuni de nici un fel (lucru foarte rar peste tot, mai ales in Romania)

- poseda acea ’sclipire cognitiva’ care diferentiaza o inteligenta spectaculara de una mediocra

- e chiar amuzant (eu chiar ma rad de una singura de mai multe ori in timpul emsiunii)

- e AUTENTIC (trasatura pe cale de disparitie indiferent de punctele cardinale in care te afli)

- e foarte tare!

Kudos Mircea! Esti COOL - chiar daca ‘traiesti in Romania si asta iti ocupa tot timpul’!

Clipul de mai sus e super tare, foarte expresiv si explicit pentru fenomenul de ‘fitze’ din Romania..Enjoooy!

eticheta la birou

Majoritatea dintre noi petrec mai mult timp la birou decat acasa. Acolo lucram, acolo comunicam, acolo mancam, acolo facem social networking pe Facebook in timp ce bem cele 3 grande latte,  acolo ne ‘bloguim’ si ne ‘textuim’, acolo ne petrecem ziua, cu bune si rele. Mai nou, am auzit ca unii isi tin si chefurile tot la birou (asta din ciclul ‘nou trend’ )

Intrucat desfasuram atatea activitati care mai de care mai sarguincioase la birou, este normal sa apara si intrebari referitoare la anumite ’situatiuni’. De exemplu, un client de-al nostru vroia sa stie ieri daca este nepoliticos sa vorbeasca japoneza intr-un birou in care exista doar o singura persoana care nu vorbeste japoneza. Vroia sa stie daca trebuie ca toti cei 6 vorbitori ai limbii japoneze sa ’se sacrifice’ si sa vorbeasca engleza din curtoazie pentru ‘fratele’ canadian, mai ales in conversatiile care nu tin neaparat de obiectul muncii lor.  Rasunsul meu a fost “DA”, este nepoliticos sa excluzi a 7-a persoana din conversatie doar pentru ca va este voua, celor 6, mai comod sa va conversati in limba materna. (M-am gandit apoi la atatea situatii pe care le-am observat si in comunitatile romanesti de pe peste tot…Cand uitam de multe ori ca nu toata lumea din jurul nostru intelege dulcea noastra limba romana..)

Sunt multe de spus, multe scenarii de discutat, subiectul este vast.. Pana una alta, uite niste tips pentru copiii care vor sa se joace frumos la birou

Interviu - CBC Living Vancouver- cu Denisa Nica -The Image Builders, despre eticheta la birou 

mass-media seteaza trenduri..

Stim cu totii ca mass-media este o influenta majora in vietile noastre. Aparuta ca o nevoie de a comunica, ea a devenit de-a lungul timpului o forta incredibila in dezvoltarea gandirii noastre inca de copii. Desi indragostita de presa de orice fel ar fi ea -scrisa, audio sau vizuala - si in general de orice idee legata de leardeship de opinie. .(din ciclul daca ai opinii si nu ti le exprimi le ai degeaba, dar cu o conditie: ele trebuie sa aiba un anumit standard si un anumit mesaj ca sa devina nu numai relevante dar si folositoare cuiva sau la ceva). De multe ori insa (ca sa nu fiu rea si sa zic ‘de cele mai multe ori’), mass-media este lider la opiniile pe dos. Citim ziarul, ne uitam la TV si, ca membrii model ai turmei, dam din cap in acceptare si ne facem planul de actiune - ca doar avem creier si gandim individual- : “Care e trendul? Asta. Ok, ce trebuie sa facem sa fim in trend? Asta: Ok, la treaba!”

Cam asta a devenit rolul mass-mediei - de spalatoare de creier, care de la scopul initial de a comunica, s-a asezat comfortabil in scaunul de manipulare a ‘target market-ului’ (pe limba ‘colegilor’ de la advertising)

Am si un exemplu - destul de tragic din pacate - de ce se intampla atunci cand media isi baga nasul unde nu trebuie si isi depaseste cu mult job description-ul. Nu e nimic nou, insa uitandu-ma la clipul asta, si la multe multe altele, citind articole si reviste, sau pur si simplu mergand pe strada, e ceva ce imi revine in minte si ma iau nervii. De cat de iresponsabila a devenit mass-media, si de cat de iresponsabili ramanem noi, ca parinti, mentori sau modele pentru copiii care ne sunt incredintati si pentru a-i feri de otrava mortala a ceea intr-un mod foarte inocent se numeste … TREND.

Sunt multe, foarte de multe de spus..dar cateodata vorbele lasa loc realitatii - o realitate de care trebuie sa devenim constienti daca ne iubim copiii si daca vrem o constiinta curata.. Am doar cateva idei pentru acele (acei) dintre noi care chiar cred ce vad la televizor si in Vogue:

 

1. Nu te mai gandi la ce greutate ai, si nu vorbi despre greutate (mai ales in fata copiilor)

2. Fa o lista cu persoanele pe care le admiri din viata ta

3. Pune la indoiala motivele si prerogativele industriei de moda

4. Nu te mai cantari

5. Tine la banii tai - cheltuie-i pe lucruri care te reprezinta pe tine, nu pe ceea ce societatea si mass-media vor sa fii.

6. Fii un exemplu pentru altii - incearca sa setezi tu trendurile in loc sa le urmezi pe ale altora

7. Darama zidul, rupe lantul (ia-o cum vrei, dar asta e mesajul ) - dezvolta propriul tau stil personal, si accepta-te asa cum esti

 

imagine si sex

Pentru ca imi castig painea cea de toate zilele construind imagine, si pentru ca vrand nevrand fac si eu parte din aceasta mega industrie, de multe ori ma intreb daca mesajul pe care eu si colegii mei il transmitem isi atinge tinta. Ma uit pe strada, ma uit la TV, ma uit la adolescentele atat din America de Nord cat si la cele din Europa, si vad un numitor comun. Mesajul nostru rateaza tinta, indiferent unde te uiti. Incepand de la 11 ani si pana la ‘venerabila’ varsta de18 ani, fetele nu folosesc imaginea lor ca pe o unealta pentru succesul personal, dimpotriva, ea devine chiar unul din factorii care le saboteaza viitorul. Privesc reclame, filme,  reality shows care promoveaza aspectul fizic la rang de necesitate pentru reusita in viata. Inca de mici, au papusi Barbie care ’se duc’ la sala, la cosmetica, sau care arata ‘hot’ pentru El. Pana ajung la 11 ani, stiu exact ce au de facut ca sa aiba ’succes’. Si ne mai stand pe ganduri, la anii pubertatii ne punem fustite mini sa ne para picioarele mai lungi, purtam tocuri sa parem mai inalte, ne machiem sa parem mai mature, ne vopsim parul sa fim mai cool si aratam buricul si cat mai mult din decolteu ca sa parem hot si sexy. (ati sesizat desigur repetitia verbului ’sa parem’..adica nu suntem toate astea, dar vrem sa parem ca suntem).  Buun..Apoi in timp ce ne fatzaim noi asa prin curtea scolii, baietii nu stau nici ei degeaba. Neputandu-si explica exact norocul care i-a lovit, ei testeaza terenul sa vada daca nu cumva e prea frumos sa fie adevarat. Si..guess what? Fenomenul la care asista este real, si fetele par gata. Imaginea e buna, indiciile exista, totul e pe fatza. Fetele incep viata care oricum e a lor si fac ce vor cu ea. Si uite asa, la 11, 12,  13 ani, avem sex.  Cool, eh?

Ei bine..nu prea. Pentru ca..supriza! Atunci cand ai sex, se intampla si alte lucruri back stage. Unul dintre ele, poate cel mai grav, este sarcina. Sarcina care in 99% la suta din cazuri este nedorita si intrerupta fara echivoc. Statisticile exista, se publica si se analizeaza. Fara prea mare rezultat insa. Ele continua sa faca din Romania una dintre tarile cu cea mai mare rata a avorturilor printre adolescente din lume!

Si atunci..Oare pe langa educatie, mass media si multi alti factori interni sau externi, oare nu si imaginea prost inteleasa ne-a adus aici…? Mentalitatea multor adolescente care fac din imagine un concept distorsionat, si care isi rateaza cu mult tinta? Imaginea personala poate fii sabie cu doua taisuri daca nu stim sa o folosim. Dar de mult ori ele sunt doar victimele unei societati in care sexul este la moda, si este ‘doar’ ceva ce ‘toata lumea’ face.

Pentru fetele care ajung aici insa, exista si ajutor. Daca ai noroc si te nasti in tari super-dezvoltate. Daca nu, dai 3 milioane si se rezolva.  Organizatii ca www.steppingstonesbc.com lupta impotriva curentului si salveaza vieti. Oare in Romania nu se poate pune piatra cu piatra sa se creeze o astfel de resursa pentru tinerele noastre? I’m in!

 

 

the meaning of life..

Niste experiente personale recente m-au facut mai mult ca de obicei, sa reflect la scopul vietii.  Nu intentionez sa intru in dezbateri filozofice despre ce e viata si de ce sunt aici. Ceea ce vreau e…sa ma opresc. Din fuga la birou, la supermarket,  la sala de fitness, sau oriunde ma poarta galopul meu cotidian. Sa ma opresc din grija pentru azi si pentru maine. Din regretul pentru ieri.  Sa-mi opresc gandurile si sa sar peste vreo doua-trei batai de inima. Sa respir scanteia divina care ma tine aprinsa si sa stiu…traiesc, si asta e cea mai cool si mai tare chestie care mi s-a intamplat vreodata.

Uitam atat de usor ca traim. Ni se pare atat de firesc si banal ca suntem, incat nici nu ne punem problema pentru o secunda ca Universul ar ‘bine multumesc’ fara noi in el.  Si daca uitam ca traim cu atat mai mult uitam sa ne gandim cum traim, pentru ce traim..Atunci cand intrebi sau cand esti intrebat ‘Care este scopul vietii tale?’, stii care e raspunsul?

Prieteniisi tovarasii nostri din State raspund la intrebarea ‘What is the meaning of life’ intr-un mod hai sa-i zic…interesant..E un documentar realizat pe tema asta si desi e destul de lung, mi s-a parut fascinant sa ascult ce au de zis.

 

Imagine la nivel inalt

O conversatie avuta cu cineva deunazi despre imaginea Romaniei in lume, m-a pus pe ganduri…Si pe adunat informatii..

Profilul sau imaginea unei tari seamana cu un far care isi imprastie lumina deasupra unei mari intunecate. Menirea farului este sa atraga ambarcatiunile din larg, sa le transmita un semnal puternic de incredere, sa le transfere identitatea sa inconfundabila: sunt aici, maret, luminos si vesnic, iata-ma, ai incredere in mine. De pe oceanul intunecat al lumii, fiecare far se vede intr-un fel anume, fiecare turn de lumina are personalitatea sa precisa. Din pacate paznicul nostru de far doarme beat si n-a mai aprins luminile farului de patru ani. Merge si asa - zice el - ca marinarii nostri cunosc drumul spre casa.

Or, imaginea farului nu este facuta pentru ai nostri, ci pentru niste marinari straini, si de aici rasar o multime de confuzii. Daca Romånia ar avea o imagine mai buna, si-ar putea vinde mai bine produsele specifice. Insa proiectul Agentiei pentru Strategii Guvernamentale privind construirea brandului de tara depinde organic de imaginea tarii. Degeaba avem marci specifice, in zadar producem alimente ecologice, industrie IT, vin, turism rural de mare clasa, confectii si mobila de inalt rafinament, produse mestesugaresti unice si inconfundabile sau o gramada de medicamente naturiste, daca de construirea imaginii pozitive a tarii, în baza specificului national, nu se ocupa nici naiba.

O multime de factori de cultura romåneasca universala ar vrea sa puna osul la proiectul asta. La fel ca si politicienii din Romania, sau fiecare roman aflat in afara granitelor tarii.  Citeam o idee formulata de actualul ministu de externe al Romaniei, Lazar Comanescu, care e de parere ca  politica externa apartine Romåniei, si nu unuia sau altuia din partide. Intrebarea mea este-  daca partidele care isi trimit oameni in ministere nu reprezinta Romånia, ce este oare Romånia? Or, imaginea Romåniei in lume nu se poate desparti de politica externa a statului si este parte intrinseca a acesteia. Imaginea Romåniei in lume ar trebui sa inceapa din fiecare misiune diplomatica, cu fiecare mesaj pe care il transmite un diplomat.
Asa cum imaginea Romaniei ar trebui sa inceapa cu fiecare dintre cei plecati in lumea larga - si reflectata in actiunile lor, capacitatile si valorile lor. Ce mesaje transmit ei? Le stim cu totii, sunt la stiri aproape zilnic. Ne fac cinste? Nu prea.
Or, ce mesaje identitare transmite despre tara sa diplomatul aflat la post? Pai, s-o luam ierarhic. Cåta vreme a fost ambasador la Bruxelles, Lazar Comanescu, (actualul ministru de externe) se echipa în straie de oier ungurean si transmitea behaieli din  fluier la seratele diplomatice. Nostalgiile sale mioritice au ajuns sa se confunde cu insasi imaginea Romåniei. In alte capitale, imaginea statului se confunda cu norul de mici si damful de spirtoase care se formeaza in permanenta deasupra ambasadelor noastre. O vorba inteleapta zice totul despre imaginea Romåniei: cum e turcul, si pistolul.

Clipul de mai sus este unul dintre argumentele pe care le aduc eu ca ‘image builder’ al Romaniei. Pentru ca nu stiu daca imaginea noastra ca natiune (sau perceptia asupra acestei imagini)  va putea fi schimbata daca nu punem fiecare dintre noi putina lumina in farul de deasupa marii lumii.

 

Carisma-pros and cons

Carisma este o topica care genereaza hot debate. O intangibila, greu de descris, imposibil de copiat si poate una dintre cele mai mari calitati in business - o doza de carisma, si lumea e a ta.  Bill Clinton o are. Oprah o are. Au avut-o si printesa Diana, John F. Kennedy si Winston Churchill. Acel greu-de-definit-dar-il-stim-cand-il-vedem magnetism personal poate contribui chiar la scrierea istoriei lumii.

Dar ce este carisma mai exact? In 1918, Max Weber, taticul sociologiei, a fost primul care a definit termenul (care provine din greaca ‘charis’ sau ‘cadou’) incercand sa descrie liderii care au inspirat omenirea. Astazi catalogam pe cineva drept carismatic atunci cand umple o incapere cu prezenta lor, atunci cand atrag mase de oameni si ii conving sa le impartaseasca viziunea - fie ea corporatista, sociala sau politica..

Vizionari ca Nelson Mandela, Ghandi sau Martin Luther King si-au folosit carisma pentru a face bine. Insa ea poate deveni o arma periculaoasa si extrem de destructiva atunci cand se afla in posesia unor indivizi ca Hitler sau Stalin..

Desi carisma a fost si va fi intotdeauna la moda, sa nu uitam ca este double-sided. Lumea este plina de psihopati carismatici. Nu trebuie decat sa deschizi televizorul. De la cei care ne vand pastile magice promitand sa ne tina subtirei la talie pentru tot restul vietii si creme miraculoase care ne ‘garanteaza’ o piele de bebelus la 60 de ani, si pana la candidatii pentru campaniile electorale (mari si mici). Noi oamenii ne nastem usor naivi (ca sa folosesc un termen gratios), si mai ales in situatiile de criza, ne este greu sa facem distinctia intre ce e real si ce nu. Bineinteles ca daca faci un sondaj pe strada, toata lumea prefera substanta stilului. Unii merg chiar mai departe, si devin atat de sceptici la notiunea de imagine si carisma personala incat ii denigreaza pe cei ce arata bine sau ’sar in ochi’. Termenul de carisma este astfel folosit  in aceeasi propozitie cu ‘ambitiosi’, ‘agresivi’ sau ’superficiali’. 

Cat de importanta este atractia fizica in definirea carismei? Frumusetea si sex-appealul sunt adeseori, dar nu intotdeauna, parte din intregul pachet.  Chiar daca instinctiv suntem atrasi de oamenii atractivi din punct de vedere fizic, toti avem exemple de modele spirituale, politice sau de antreprenoriale a caror personalitate, drive si viziune depasesc cu mult calitatile fizice. De exemplu: modelul meu personal in afaceri este Richard Branson. Dupa parerea mea, este un tip extrem de carismatic, fara a fi atragator prin definitie. Ceea ce il face insa atat de carismatic, sunt dinamismul, faptul ca isi asuma riscuri, creativitatea si non-conformismul lui. Mi se pare mult mai carismatic decat Tom Cruise sau Brad Pitt.  Sau Bill Gates - candidat perfect la un makeover, insa global techno-dominator si unul dintre cei mai mari filantropisti si luptatori pentru probleme sociale ca saracia si SIDA.

Dar.. poate ca definim carisma in functie de valorile noastre personale…? Cu alte cuvinte, ce gasesc eu carismatic - fascinant, fermecator, captivant sau atragator - poate de fapt spune mai multe despre mine decat despre persoana respectiva…

Doar un gand inainte de a da votul acela sau de a spune ‘da’ unei anumite relatii, de a-ti dedica timpul unei anumite miscari (sociale sau politice) sau pur si simplu inainte de urma turma -(fie ea de la servici, mass-media, politica, sau chiar turma opiniilor tale deja formate si formulate..)